22 de definiții pentru procesiune
din care- explicative (15)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROCESIUNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u- – Var.: (înv.) procesie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis.
procesiune sf [At: DRLU / V: (îrg) ~cesie, (înv) proțesie, (reg) prosâțâie, proțision / Pl: ~ni / E: fr procession, lat processio, -onis, ger Prozession] 1 Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii, precedați de slujitorii bisericii, merg în convoi, purtând adesea diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a cere ajutorul ori a mulțumi divinității într-o anumită împrejurare. 2 (Reg; îf procesie) Totalitate a obiectelor de cult care se folosesc în timpul unei procesiuni (1) sau în ritualul înmormântării. 3 (Pgn) Grup de oameni care merg într-un șir lung în aceeași direcție și cu același scop Si: alai, convoi, cortegiu. 4 (Pgn; rar) Șir de elemente. 5 (Pex; rar) Repetare, succesiune la intervale regulate de timp.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCESIUNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) procesie s. f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROCESIUNE, procesiuni, s. f. Șir lung de persoane (care merg undeva); cortegiu, convoi, alai. Procesiunea s-a oprit în preajma, așezării prisăcarului. SADOVEANU, A. E. 205. Ochii îi rămîneau fixați la ușa cazinoului, larg deschisă, prin care sălile de joc și de spectacol vărsau o necurmată procesiune, C. PETRESCU, Î. I 11. Eteriștii și zavergiii, adunați în mănăstirea Galata... pornesc în procesiune cu steagul alb. GHICA, S. 103. ◊ (Glumeț) Procesiunea [de gîște sălbatice], navigînd lin, intră deodată, ca pe-o poartă de întuneric, în umbra, arinilor bătrîni. SADOVEANU, O. VIII 209. ◊ (În practicile religioase) Ceremonie în care credincioșii merg în convoi, purtînd diferite obiecte de cult și cîntînd imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a obține ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [La Ierusalim] se plătea, un drept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU, O. 297. – Variantă:(învechit) procesie (ALECSANDRI, S. 280) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROCESIUNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCESIUNE s. f. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni. ◊ (p. ext.) convoi, cortegiu; alai. (< fr. procession, lat. processio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROCESIUNE ~i f. 1) Șir lung de persoane care merg în mod solemn în aceeași direcție; alai; cortegiu. 2) Ceremonie religioasă în cursul căreia credincioșii merg în coloană, cântând imnuri și rostind rugăciuni. [Sil. -si-u-] /<fr. procession, lat. processio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
procesi(un)e f. 1. ceremonie religioasă condusă de preoți cari merg în ordine, făcând rugăciuni sau cântând imnuri de laudă; 2. lung șir de persoane cari pășesc în rând una după alta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*procesiúne f. (lat. pro-cessio, -ónis. V. cesiune, suc-cesiune). Mers solemn al uneĭ mulțimĭ: procesiune religioasă, patriotică. Fig. Fam. Lung șir de persoane în mers: o procesiune de creditorĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCESIE s. f. v. procesiune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROCESIE s. f. v. procesiune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROCESIE s. f. v. procesiune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
procesie sf vz procesiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prosâțâie sf vz procesiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proțesie sf vz procesiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proțision s vz procesiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCESIE s.f. v. procesiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
procesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. procesiunii; pl. procesiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
procesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiunii; pl. procesiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
procesiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. procesiunii; pl. procesiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
procesiune (i-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
procesiune.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROCESIUNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ mortuară.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROCESIUNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ de înmormîntare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -si-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
procesiune, procesiunisubstantiv feminin
- 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Procesiunea s-a oprit în preajma așezării prisăcarului. SADOVEANU, A. E. 205. DLRLC
- Ochii îi rămîneau fixați la ușa cazinoului, larg deschisă, prin care sălile de joc și de spectacol vărsau o necurmată procesiune, C. PETRESCU, Î. I 11. DLRLC
- Eteriștii și zavergiii, adunați în mănăstirea Galata... pornesc în procesiune cu steagul alb. GHICA, S. 103. DLRLC
- Procesiunea [de gâște sălbatice], navigînd lin, intră deodată, ca pe-o poartă de întuneric, în umbra arinilor bătrîni. SADOVEANU, O. VIII 209. DLRLC
-
- 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. DEX '09 DLRLC MDN '00
- [La Ierusalim] se plătea, un drept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU, O. 297. DLRLC
-
etimologie:
- procession DEX '09 DEX '98 DN
- processio, -onis DEX '09 DEX '98 DN