19 definiții pentru proclamație
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROCLAMAȚIE, proclamații, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Var.: (înv.) proclamațiune s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.
PROCLAMAȚIE, proclamații, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Var.: (înv.) proclamațiune s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
proclamație sf [At: BELDIMAN, ap. DDRF / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ții / E: fr proclamation, lat proclamatio] 1 Comunicare oficială prin care se aduce la cunoștiința publică un fapt de o mare importanță și de interes general Si: (îvr) proclamare (7). 2 Declarație scrisă prin care se face un apel către mase în vederea unei acțiuni importante. 3 (Pex) Document, afiș etc. care cuprinde o astfel de comunicare Si: manifest, (înv) proclamare (8). 4 (Înv) Proclamare (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCLAMAȚIE, proclamații, s. f. 1. Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță; apel tipărit avînd un caracter agitatoric. Lui [Bălcescu] i se datorește proclamația de la Izlaz. SADOVEANU, E. 53. Proclamația tipărită și unele cuvîntări... se vor citi în cursul dimineții de joi în diferite piețe ale orașului. CAMIL PETRESCU, O. II 120. 2. (Învechit) Proclamare (1). Proclamația ce a făcut din balcon îmi răsună încă în auz. NEGRUZZI, S. III 377. – Variantă: (învechit) proclamațiune (GHICA, S. 103) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROCLAMAȚIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ♦ Apel tipărit avînd un caracter agitatoric. [Pron. -iei, var. proclamațiune s.f. / cf. fr. proclamation, lat. proclamatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCLAMAȚIE s. f. comunicare oficială prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ◊ apel tipărit având un caracter agitatoric. (< fr. proclamation, lat. proclamatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROCLAMAȚIE ~i f. 1) v. A PROCLAMA. 2) Apel cu conținut politic urmărind scopuri de agitație; foaie volantă. /<fr. proclamation, lat. proclamatio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROCLAMAȚIUNE s. f. v. proclamație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROCLAMAȚIUNE s. f. v. proclamație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROCLAMAȚIUNE s. f. v. proclamație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
proclamațiune sf vz proclamație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCLAMAȚIUNE s.f. v. proclamație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proclamați(un)e f. 1. acțiunea de a proclama, publicațiune solemnă; 2. scriere ce conține proclamațiunea: proclamațiune de răsboiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*proclamațiúne f. (lat. pro-clamatio. -ónis. Acțiunea de a proclama, enunțare (declarațiune) publică solemnă: proclamațiunea unuĭ rege. Scrierea care conține această declarațiune: proclamațiunile luĭ Bonaparte către armata din Italia. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
proclamație (desp. pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamația (desp. -ți-a), g.-d. art. proclamației; pl. proclamații, art. proclamațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
proclamație (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamația (-ți-a), g.-d. art. proclamației; pl. proclamații, art. proclamațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
proclamație s. f. (sil. -cla-, -ți-e), art. proclamația (sil. -ți-a), g.-d. art. proclamației; pl. proclamații, art. proclamațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
proclamație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROCLAMAȚIE s. 1. (POL.) declarație. (~ de independență.) 2. manifest. (~ către mase.) 3. chemare. (A publicat o ~ avântată.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROCLAMAȚIE s. 1. declarație. (~ de independență.) 2. manifest. (~ către mase.) 3. chemare. (A publicat o ~ avîntată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PROCLAMAȚIE (< fr. proclamation < proclamer ; lat. proclamare, a vesti cu voce tare) 1 Manifest sau apel tipărit, cu caracter agitatoric. 2 Specie a discursului militar, în care comandanții se adresează în scris ostașilor fie pentru a-i îmbărbăta, fie pentru a le mulțumi în urma vreunei victorii. Ex. Proclamația lui Tudor Vladimirescu către țară (1821): „Veniți dar, fraților, cu toți, care aveți arme cu arme, iar care nu aveți arme cu furci de fier și cu lănci. Să vă faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orînduită pentru binele și folosul a toată țara, că ne ajunge, fraților, atîta vreme de cînd lacrămile noastre nu s-au uscat...”
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PROCLAMAȚIA DE LA ISLAZ, denumirea sub care este cunoscut programul Revoluției de la 1848, din Țara Românească, elaborat de I. Heliade-Rădulescu din însărcinarea Comitetului revoluționar. Aprobarea ei de către Adunarea populară de la Islaz (9/21 iun. 1848) marchează începutul Revoluției.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pro-cla-ma-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
proclamație, proclamațiisubstantiv feminin
- 1. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: chemare declarație manifest proclamare
- Lui [Bălcescu] i se datorește proclamația de la Izlaz. SADOVEANU, E. 53. DLRLC
- Proclamația tipărită și unele cuvîntări... se vor citi în cursul dimineții de joi în diferite piețe ale orașului. CAMIL PETRESCU, O. II 120. DLRLC
-
- sinonime: proclamare
- Proclamația ce a făcut din balcon îmi răsună încă în auz. NEGRUZZI, S. III 377. DLRLC
-
etimologie:
- proclamation DEX '09 DEX '98 DN
- proclamatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN