propășire sf [At: SĂULESCU, HR. II, 340/21 / Pl: ~ri / E: propăși¹] 1 (Înv) Expansiune în spațiu Si: înaintare. 2 Mișcare înainte, evolutivă. 3 Dezvoltare în linie ascendentă. 4 Progres obținut de cineva sau de ceva.

PROPĂȘIRE, (rar) propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși; progres, prosperare, dezvoltare, înflorire. A avea în vedere propășirea necontenită a acestui popor este adevăratul patriotism. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4. Adevărata civilizație este aceea pe care o tragem din sînul nostru, reformînd și îmbunătățind instituțiile trecutului cu ideile și propășirile timpului de față. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.

PROPĂȘIRE ~i f. 1) v. A PROPĂȘI. 2) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mișcare în linie ascendentă; mers înainte; progres. /v. a propăși

propășire f. progres. [Modelat după neologismul progres].

*propășíre f. Rar. Progres.

propășire s. f., g.-d. art. propășirii; pl. propășiri

propășire s. f., g.-d. art. propășirii; pl. propășiri

propășire s. f. → pășire

PROPĂȘIREA, revistă apărută săptămânal la Iași în 1844 (42 de numere) sub redacția lui M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I. Ghica și P. Balș. Întâiul număr fiind oprit de cenzură din cauza titlului, publicația continuă să apară sub numele de „Foaie științifică și literară”. Este prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova, reprezentând un moment în dezvoltarea conștiinței naționale. Colaboratori: Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, C. Negruzzi, N. Bălcescu, I. Maiorescu, D. Ralet, A.T. Laurian, C.C. Aristia ș.a.

PROPĂȘIRE s. 1. v. progres. 2. v. prosperare.

PROPĂȘIRE s. 1. dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății.) 2. prosperare, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.)

Propășire ≠ decădere