opțiuni
  • info

30 de definiții pentru proprietar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPRIETAR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

PROPRIETAR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

proprietar, ~ă [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 32/3 / P: ~ri-e~ / V: (îrg) poprit~, ~pet~, ~pie~, ~pieter, ~piit~, ~pit~, ~iu, ~ter / Pl: ~i, ~e / E: lat proprietarius, fr propriétaire] 1 smf Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun Si: posesor, stăpân. 2-3 smf (Spc) Persoană care posedă un imobil, considerată în raport cu chiriașii săi. 4 sm (Îs) Mare ~ Moșier. 5 sm (Mil; înv; îf proprietariu și propieter) Comandant (7).

PROPRIETAR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care are drept de proprietate asupra unui lucru; stăpîn. Nu numai că proprietarul viei îi plătea bine, dar le mai pica și pe de lături cîștig. DUMITRIU, N. 259. 2. (Prin restricție) Cel care posedă un imobil (mai ales considerat în raport cu chiriașii lui). ♦ (Adesea determinat prin «mare») Moșier, latifundiar. Figuri cunoscute de pe Calea Victoriei, și necunoscute, din cine știe ce fund de provincie, mari proprietari și oameni politici. C. PETRESCU, Î. I 12. – Pronunțat: -pri-e-.

PROPRIETAR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de proprietate asupra unui lucru, al unui bun mobil sau imobil de orice natură; stăpîn. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriétaire, lat. proprietarius].

PROPRIETAR, -Ă s. m. f. cel care deține dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil. (< fr. propriétaire, lat. proprietarius)

PROPRIETAR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care are proprietate. 2) Persoană care posedă un imobil (în raport cu chiriașul său). [Sil. -pri-e-] /<fr. propriétaire, lat. proprietarius

proprietar m. cel ce are o proprietate.

*proprietár, -ă s. (lat. proprietarius). Stăpîn, acela care posedă un lucru, maĭ ales un imobil saŭ o moșie: proprietaru și chiriașiĭ saŭ arendașu. V. posesor.

apropitar, ~ă smf vz proprietar

popritar sm vz proprietar

propetar sn vz proprietar

propietar sm vz proprietar

propieter sm vz proprietar

propiitar sm vz proprietar

propitar sm vz proprietar

propitor[1], ~oare a, sf vz proprietar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba și de o greșeală de tipar — LauraGellner

proprietariu sm vz proprietar

proprieter sm vz proprietar

⦿APROPI(E)TAR = PROPRIETAR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

proprietar (desp. pro-pri-e-) s. m., pl. proprietari

proprietar (pro-pri-e-) s. m., pl. proprietari

proprietar s. m. (sil. -pri-e-), pl. proprietari

proprietar

proprietar m., proprietăreasă f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROPRIETAR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

PROPRIETAR s. v. posesor.

proprietar s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.

PROPRIETAR s. deținător, posesor, stăpîn, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.)

MARE PROPRIETAR s. latifundiar, moșier, (Ban. și prin Transilv.) spahie.

MARE PROPRIETAR s. latifundiar, moșier, (Ban. și prin Transilv.) spahie.

Intrare: proprietar
  • silabație: pro-pri-e-tar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proprietar
  • proprietarul
  • proprietaru‑
plural
  • proprietari
  • proprietarii
genitiv-dativ singular
  • proprietar
  • proprietarului
plural
  • proprietari
  • proprietarilor
vocativ singular
  • proprietarule
  • proprietare
plural
  • proprietarilor
popritar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propetar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propietar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propieter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propiitar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propitar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proprietariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proprieter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
apropitar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

proprietar, proprietarisubstantiv masculin
proprietară, proprietaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: posesor stăpân
    • format_quote Nu numai că proprietarul viei îi plătea bine, dar le mai pica și pe de lături cîștig. DUMITRIU, N. 259. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Mare proprietar = latifundiar, moșier, spahie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: latifundiar moșier spahie
      • format_quote Figuri cunoscute de pe Calea Victoriei, și necunoscute, din cine știe ce fund de provincie, mari proprietari și oameni politici. C. PETRESCU, Î. I 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.