prosteală¹ sf [At: BACALBAȘA, S. A. I, 28 / Pl: ~eli / E: prosti¹ + -eală] 1 Pierdere a capacității de a judeca, de a gândi. 2 Stare a omului prost (53). 3 Înșelare sau încercare de a înșela. 4 Fandoseală (2). 5 (Reg) Lucrare făcută superficial.

prosteală² sf [At: ISPIRESCU, L. 364 / Pl: ~eli / E: prosti² + -eală] (Îrg) Cerșetorie (1).

PROSTEALĂ s. f. (Învechit) 1. Faptul de a (se) prosti, înșelare sau încercare de a înșela; păcălire, tragere pe sfoară. Îi arăt eu prosteală! Crede că scapă de frecat? La TDRG. 2. (Regional, în expr.) A merge în prosteală = a pleca la cerșit. Baba mergea mereu în prosteală, cum învățase ea; dară într-o zi, îi zise fata să-i cumpere din tîrg pînză și mătasă roșie și verde; baba biet, din paralele ce adunase din cerșit, îi cumpără. ISPIRESCU, L. 364.

prosteală f. cerșetorie: bătrâna pleacă în prosteală ISP.

1) prosteálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a prosti, de a fugi de muncă, de a trage chĭulu: prosteala milițiiĭ (de ex., prefăcîndu-te bolnav).

2) prosteálă f., pl. elĭ (d. prostesc, cerșesc). Vest. Rar. Cerșitorie.

prosteală s. f., g.-d. art. prostelii; pl. prosteli

prosteală s. f., g.-d. art. prostelii; pl. prosteli

prosteală s. f., g.-d. art. prostelii; pl. prosteli

PROSTEALĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. capriciu.

PROSTEALĂ s. v. cerșeală. cerșetorie. cerșit. milogeală. milogit.

PROSTEALĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decît o obișnuită ~ de-a ei.)

prosteală s. v. CERȘEALĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.