opțiuni
  • info

11 definiții pentru protestare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta.

PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta.

protestare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: protesta] 1-4 Protest (1-4).

PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; protest. Izbucnește într-o protestare injurioasă. ARGHEZI, P. T. 149. Aseară a fost o protestare unanimă și înverșunată. CAMIL PETRESCU, T. 479. Încercase să murmure o protestare, dar foarte timid, să nu facă cumva o gafă. REBREANU, R. I 55. ♦ Declarație, asigurare. Prefața începe cu protestările de modestie pe care autorii din toate timpurile au crezut că le datoresc publicului. IORGA, L. I 356.

PROTESTARE s.f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; împotrivire, protest. [< protesta].

protestare f. 1. declarațiune formală a voinței sale; 2. asigurare pozitivă: protestare de devotament; 3. act prin care se protestă în contra unei măsuri.

*protestațiúne1 f. (lat. protestátio, -ónis). Acțiunea de a protesta, de a te rîdica formal contra uneĭ vorbe orĭ unuĭ act care nu-țĭ place. Protest, înscriere la tribunal a uneĭ polițe neplătite la timp. Hîrtie care conține o protestare. Asigurare insistentă: protestațiunĭ de amiciție, de devotament. – Și -áție, dar ob. -áre.[1]

  1. 1. În original, greșit tipărit protestanțiune. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări

protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări

protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROTESTARE s. (FIN.) protest, (rar) protestație. (~ unei polițe.)

PROTESTARE s. (FIN.) protest, (rar) protestație. (~ unei polițe.)

Intrare: protestare
protestare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protestare
  • protestarea
plural
  • protestări
  • protestările
genitiv-dativ singular
  • protestări
  • protestării
plural
  • protestări
  • protestărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

protestare, protestărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: protest protestație împotrivire
    • format_quote Izbucnește într-o protestare injurioasă. ARGHEZI, P. T. 149. DLRLC
    • format_quote Aseară a fost o protestare unanimă și înverșunată. CAMIL PETRESCU, T. 479. DLRLC
    • format_quote Încercase să murmure o protestare, dar foarte timid, să nu facă cumva o gafă. REBREANU, R. I 55. DLRLC
    • 1.1. Asigurare, declarație. DLRLC
      sinonime: asigurare declarație
      • format_quote Prefața începe cu protestările de modestie pe care autorii din toate timpurile au crezut că le datoresc publicului. IORGA, L. I 356. DLRLC
etimologie:
  • vezi protesta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.