protimie¹ sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 330 / S și: (înv) ~thi~ / V: (înv) prat~, profi~ / E: ngr προθιμία] (Grî) 1 Zel. 2 Bunăvoință (1).

protimie² sf [At: (a. 1813) BUL. COM. IST. IV, 93 / S și: (înv) ~thi~ / E: cf protimis, protie] (Îvr) 1 Prioritate în raport cu alții. 2 Protos¹ (2).

protimie f. pop. preferință. [Gr. mod.].

protimíe f. (ngr. prothymia). Vechĭ. Bună dispozițiune, bunăvoință. – Și prof-.

pratimie sf vz protimie¹

profimie sf vz protimie¹

profimíe, V. protimie.

protimie (protimii), s. f. – Bunăvoință. Ngr. προθυμία (Gáldi 242).

PROTIMIE s. v. ardoare, întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, prioritate, râvnă, sârguință, străduință, zel.

protimie s. v. ARDOARE. ÎNTÎIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENȚĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. RÎVNĂ. SÎRGUINȚĂ. STRĂDUINȚĂ. ZEL.