proveni² vi [At: ARH. FOLK. III, 84 / Pzi: provin / E: pro-² + veni] (Ban) A reveni¹.

proveni¹ vi [At: BĂLCESCU, M. V. 58 / Pzi: provin / E: pro-² + veni] (Udp „din”) 1 A lua naștere din ceva sau de undeva. 2 A rezulta din ceva sau de undeva.A-și avea originea, proveniența din ceva sau de undeva.

PROVENI, provin, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea originea, proveniența, obîrșia din... Își ștergea cu batista sudoarea de pe frunte, provenită negreșit din căldura soarelui. GANE, N. III 138. A trebuit să vie un poet țăran ca să ne arăte adevăratul înțeles și însemnătatea doinei. Coșbuc a deslușit ce însemnează și de unde provin aceste note triste și tînguitoare. GHEREA, ST. CR. III 345.

PROVENI vb. IV intr. A se trage, a rezulta din. [P.i. provin și (pop.) proviu. / după fr. provenir].

PROVENI vb. intr. a se trage, a rezulta (din). (< fr. provenir)

A PROVENI provin intranz. 1) (despre persoane) A se trage dintr-un neam oarecare; a fi de o anumită origine; a-și avea obârșia; a coborî; a deriva. 2) (despre obiecte) A apărea ca urmare; a decurge. /<fr. provenir

provenì v. a se trage, a rezulta din: cartoful provine din America.

*provín, -venít, a -veni v. intr. (lat. provenire; fr. provenir. V. con-vin). Am originea, mă trag: cartofu, tutunu și popușoiu provin din America.

proveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provin, 2 sg. provii, 3 sg. provine, imperf. 1 proveneam; conj. prez. 1 sg. să provin, 3 să provină

proveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provin, imperf. 3 sg. provenea; conj. prez. 3 să provină

proveni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provin, imperf. 3 sg. provenea; conj. prez. 3 sg. și pl. provină

provin, -vină 3 conj.

OMNE VIVUM EX OVO (lat.) orice ființă vie provine dintr-un ou – Maximă aparținând lui W. Harvey; a devenit un principiu al embriologiei moderne sub formularea mai generală: „Omne vivum ex vivo” („Tot ce-i viu provine din viu”).

PROVENI vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.

PROVENI vb. 1. a purcede, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) 2. v. descinde. 3. a fi, a se trage. (De unde ~?) 4. a ieși, a se naște. (Ce ~ din pisică șoareci mănâncă.) 5. v. deriva. 6. v. decurge. 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 8. v. rezulta. 9. v. emana.

PROVENI vb. 1. a purcede, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) 2. a coborî, a descinde, a se trage. (~ din os de domn.) 3. a fi, a se trage. (De unde ~?) 4. a ieși, a se naște. (Ce ~ din pisică șoareci mănîncă.) 5.(LINGV.) a deriva, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvîntul „muncitor” ~ de la „munci”.) 6. a decurge, a reieși, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 8. a rezulta, (înv., în Transilv.) a atîrna. (Prostia lui ~ de acolo că...) 9. a emana, (fig.) a izvorî. (Decretul ~ de la puterea legiuitoare.)

proveni vb. v. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. REVENI. VENI.