proverbial, ~ă [At: ASACHI, T. B. 7 / P: ~bi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr proverbial] 1-2 a, av (Care este) vestit. 3-4 av, a (Pex) (În mod) intens. 5 a Care ține de proverb (1). 6 a Referitor la proverb (1). 7 a Cu caracter de proverb (1) Si: (îvr) parimicesc.

PROVERBIAL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Cu caracter de proverb. Expresie proverbială. Despre care s-a dus vestea, care a ajuns să fie cunoscut; de pomină. Era un om de o veselie proverbială, de o bunătate de inimă fără păreche. HOGAȘ, DR. II 196. Vom aduce o serie de mărturii despre proverbiala bravură a moldovenilor. HASDEU, I. V. 78. În Tîrgul Ocnei tot se păstrează vechea ospitalitate romînă, ce era odinioară proverbială. NEGRUZZI, S. I 310. – Pronunțat: -bi-al.

PROVERBIAL, -Ă adj. 1. Referitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. De pomină, vestit. [Pron. -bi-al. / cf. fr. proverbial].

PROVERBIAL, -Ă adj. 1. referitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. de pomină, vestit. (< fr. proverbial)

PROVERBIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de proverb; propriu proverbelor. Sistem ~. 2) Care este de natura proverbelor; asemănător cu proverbele. Frază ~ă. 3) fig. Care este cunoscut (ca un proverb); care este dat drept tip; de pomină. Bunătate ~ă. Lăcomie ~ă. [Sil. -bi-al] /<fr. proverbial

proverbial a. 1. ce ține de proverb; 2. care a ajuns proverb.

*proverbiál, -ă adj. (lat. proverbialis. V. adverbial). De proverb: expresiune proverbială. Legendar, știut de toată lumea, ca și un proverb: cruzimea luĭ Atila a rămas proverbială, acest om a ajuns proverbial cu avariția luĭ. Adv. În mod proverbial: proverbial de avar.

proverbial (desp. -bi-al) adj. m., pl. proverbiali; f. proverbială, pl. proverbiale

proverbial (-bi-al) adj. m., pl. proverbiali; f. proverbială, pl. proverbiale

proverbial adj. m. (sil. -bi-al), pl. proverbiali; f. sg. proverbială, pl. proverbiale

PROVERBIAL adj. v. arhicunoscut.

PROVERBIAL adj. arhicunoscut, notoriu, (rar) răscunoscut. (Un fapt ~.)