10 definiții pentru pruncușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRUNCUȘOR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor.
PRUNCUȘOR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pruncușor sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 310 / V: (pop) ~cș~ / Pl: ~i / E: prunc + -ușor] (Pop; șhp) 1-10 Prunc (1-5) (mic) Si: (pop) prunculeț (1-10), (rar) pruncheș (1-10), (îrg) pruncuț (1-10). 11-12 (Trs; înv; îf pruncșor) Tânăr.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRUNCUȘOR, pruncușori, s. m. Diminutiv al lui prunc. Își luă cu totul nădejdea d-a căpăta un pruncușor. POPESCU, B. II 4. Dacă-ți spune-voi cu drept, Răsări-v-ar flori la piept, Flori cu față de bujori și cu ochi de pruncușori. ALECSANDRI, P. P. 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pruncșor sm vz pruncușor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pruncușor (pop.) s. m., pl. pruncușori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pruncușor (pop.) s. m., pl. pruncușori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pruncușor s. m., pl. pruncușori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRUNCUȘOR s. v. copilaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pruncușor s. v. COPILAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pruncșor, pruncșori, s.m. (pop.) 1. prunculeț, pruncuț; plod, sugar, sugaci. 2. fiu. 3. (înv. și reg.; în forma: pruncșor) băiețaș; flăcăiaș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pruncușor, pruncușorisubstantiv masculin
-
- Își luă cu totul nădejdea d-a căpăta un pruncușor. POPESCU, B. II 4. DLRLC
- Dacă-ți spune-voi cu drept, Răsări-v-ar flori la piept, Flori cu față de bujori și cu ochi de pruncușori. ALECSANDRI, P. P. 134. DLRLC
-
etimologie:
- Prunc + -ușor. DEX '98 DEX '09