prăbușit, ~ă a [At: ALECSANDRI, POEZII, 487 / Pl: ~iți, ~e / E: prăbuși] 1 Care a căzut brusc, cu violență, cu zgomot, de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, distrugându-se, rănindu-se etc. Si: dărâmat, năruit, prăvălit, răsturnat, surpat. 2 (Rar) Care este întins la pământ. 3 (Olt; fig) Hodorogit, gata de pierire. 4 (D. ochi) Intrat, cufundat în orbite. 5 (Ban) Străpuns, spart, trecut prin el. 6 (Olt) Răscopt².

PRĂBUȘIT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut (la pămînt), răsturnat, năruit, surpat, dărîmat. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cîrja lui cea veche el bate de trei ori. EMINESCU, O. I 93. Gătește-o mămăligă... într-un ceaun de schijă, sub dîmbul prăbușit. ALECSANDRI, P. III 487. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. L-am văzut prăbușit, uitîndu-se în gol. VORNIC, P. 18.

PRĂBUȘIT adj. 1. v. dărâmat. 2. v. căzut. 3. surpat, (pop.) ponorât. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povârnit. (Un mal ~.)

PRĂBUȘIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.) 2. căzut, năruit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.) 3. surpat, (pop.) ponorît. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povîrnit. (Un mal ~.)