prăji [At: CORESI, EV. 367 / Pzi: ~jesc, 3 (îrg) ~jaște / E: slv пражити] 1 vt A supune un aliment acțiunii focului, de obicei în grăsime încinsă pentru a-l face comestibil Si: a frige. 2 vi (Rar; îe) A i-o ~ A încerca să facă un rău cuiva. 3 vi (Rar; îae) A pune cuiva gând rău. 4-5 vtr (Fig) (A face să sufere sau) a suferi o durere sufletească violentă. 6 vt (Gmț) A distruge prin foc. 7 vr (Rar) A se usca din cauza arșiței. 8-9 vtr (Fig; fam) A (se) păcăli. 10-11 vtr (Fig; fam) A (se) înșela. 12-13 vt (Rel; înv) (A tortura sau) a ucide cu focul. 14 vr (D. oameni) A se expune la căldura focului ori la razele soarelui, pentru a se încălzi, a se bronza etc. 15 vr (Îe) A-și ~ burta la soare A nu face nimic Si: a lenevi. 16 vr (Îrg) A se usca la soare. 17 vt (Teh) A efectua operația de prăjire (3).

PRĂJI, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A expune (un aliment) la căldura focului (în special în grăsimi) și a-l face comestibil. V. frige, coace. A prăji cafea. ▭ Doftorii satului... erau la noi acasă și prăjeau pe foc într-un ceaun mare niște hoștine cu său. CREANGĂ, A. 15. ◊ Refl. Scoțînd prăjitura din calup, pune-o în cuptor singură să se mai prăjească. La TDRG. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A chinui, a tortura. A mers așa cît a mers, pînă i-a dat în cap cocoanei să-ntoarcă foaia, să-l prăjească și pe altă parte; s-a prefăcut că-l teme, că e zuliară. CARAGIALE, O. III 33. 2. Refl. (Despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi). Se prăjeau la soare și se mișcau prin mîl, s-alungau pe prund pînă sub bolțile de răchită. SADOVEANU, O. VIII 135. O babă șade pe prispă... prăjindu-se la soare. REBREANU, I. 10. ◊ Fig. In fața noastră se ridică munți sălbatici care se prăjesc la soare de la începutul lumii. ALECSANDRI, O. P. 350. (Tranz.) Vreo două vapoare de marfă acostate la cheiul vechi de piatră își prăjeau la soare trupurile uriașe. BART, S. M. 59. ◊ Expr. A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. Ucenicul... era harnic, harnic grozav, de toată ziua își prăjea burta la soare. La TDRG. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o anumită temperatură, inferioară temperaturii de topire, pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare.

A PRĂJI ~esc tranz. 1) (alimente) A prepara supunând acțiunii focului, în tigaie sau în ceaun (cu sau fără grăsime). ~ pește. 2) (minereuri) A încălzi până la o temperatură mai joasă decât cea de topire (în vederea uscării sau a prelucrării ulterioare). /<sl. pražiti

A SE PRĂJI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde. ~ la soare. /<sl. pražiti

prăjì v. 1. a coace carne pe grătar, pe cărbuni; 2. a fierbe în unt; 3. a arde frigând: a prăji cafea. [Slav. PRAJITI, a frige].

prăjésc v. tr. (vsl. pražiti, prŭžiti, a frige, prŭga, pîrgă, sîrb. pržiti, nsl. pražiti, a frige; rus. prĕážiti, a prăji; ung. parázsolni, pörzsölni, a frige, párgolni, a prăji, perzselni, pergelni, a frige. V. prajă, pîrgă, pîrjol și frig 2). Frig într’o tingire (tigaĭe, tavă) în unt orĭ în unt-de-lemn vorbind de friptură saŭ unele prăjiturĭ saŭ frig într’un vas uscat (numit frigare saŭ prăjitoare), vorbind de cafea, năhut ș. a.

prăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, 3 sg. prăjește, imperf. 1 prăjeam; conj. prez. 1 sg. să prăjesc, 3 să prăjească

prăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, imperf. 3 sg. prăjea; conj. prez. 3 să prăjească

prăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, imperf. 3 sg. prăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. prăjească

prăji (conj. prăjească)

PRĂJI vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. v. bronza.

PRĂJI vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

prăji vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. USCA. ZBICI. ZVÎNTA.

prăji (prăjesc, prăjit), vb. – 1. A frige. – 2. A (se) arde. – 3. A (se) înșela. Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich, Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur, BL, VI, 167), cf. bg. părža, slov. pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni. – Der. prăjeală (Munt., var. Olt. prăjilă), s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit); prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea); prăjitorie, s. f. (prăjire); prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală).

PRĂJÍ vb. IV. În gastronomie, mod de a prepara un aliment, mai ales carne, prin introducere în grăsime încinsă; în expr. a prăji în tigaie sau la tigaie = a prăji în puțină grăsime, ulei sau unt, în special piese mici de carne sau legume, la foc viu (sin. a sota); a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v. a căli.

prăji, prăjesc I. v. t. a păcăli, a înșela, II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat. 2. (tox.) a se droga.

a se prăji la lumânare expr. (adol., stud.) a muri.