O definiție pentru public-țintă
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+public-țintă (desp. pu-blic-) s. n., art. publicul-țintă
Intrare: public-țintă
| substantiv neutru compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||