10 definiții pentru puchițel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUCHIȚEL, -EA, -ICĂ, puchiței, -ele, s. m. și f. (Pop.) Mic desen, de obicei rotund, pe un fond de altă culoare; picățea. – Cf. puchi, picățea.
PUCHIȚEL, -EA, -ICĂ, puchiței, -ele, s. m. și f. (Pop.) Mic desen, de obicei rotund, pe un fond de altă culoare; picățea. – Cf. puchi, picățea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
puchițel, ~ea [At: CONTEMPORANUL, VI2, 1 / Pl: ~ei, ~ele / E: puchi + -ițel, -ițea] 1 smf (Pop; mpl; cu determinări care indică culoarea) Picățel. 2 a (Reg) Cu picățele. 3 a (Reg; pex) Pestriț. 4 a (D. ochi) Căprui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puchițél m., pl. eĭ (cp. cu picățele. Est. Pl. Picățele, puncte de altă coloare saŭ bobițe micĭ pe o suprafață: stofă cu puchițeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUCHIȚEI s. m. pl. (Mold.) Picățele. Ferestrele lor sînt... împodobite pe din afară cu brîu de puchiței. La TDRG. Are o fustă nouă, cafenie, cu puchiței albi, roșii, verzi. CONTEMPORANUL VIII, 1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
puchiței pl. Mold. picățele: pantaloni cenușii cu puchiței negri. [V. picățele].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
puchițel (pop.) s. m., pl. puchiței, art. puchițeii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
puchițel (pop.) s. m., pl. puchiței, art. puchițeii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
puchițel s. m., pl. puchiței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUCHIȚEL adj. v. pestriț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puchițel adj. v. PESTRIȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
puchițel, puchițeisubstantiv masculin puchițea, puchițele / puchițică, puchițelesubstantiv feminin
- 1. Mic desen, de obicei rotund, pe un fond de altă culoare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: picățea
- Ferestrele lor sînt... împodobite pe din afară cu brîu de puchiței. La TDRG. DLRLC
- Are o fustă nouă, cafenie, cu puchiței albi, roșii, verzi. CONTEMPORANUL VIII, 1. DLRLC
-
etimologie:
- puchi, picățea DEX '98 DEX '09