opțiuni
  • info

9 definiții pentru pufăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUFĂIRE s. f. Acțiunea de a pufăi. – V. pufăi.

pufăire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pufăi] 1 (D. oameni și animale) Respirație cu zgomot și cu greutate pe nări Si: pufăială (1), pufăit1 (1), pufăitură (1). 2 (Spc) Pufnire (1). 3 (D. oameni) Scoatere afară pe gură și pe nas a fumului de tutun cu zgomot înfundat, prelung și șuierător Si: pufăială (2), pufăit1 (2), pufăitură (2), pufnet (2), pufnire (2), pufnitură (2). 4 Fumegare (1). 5 (D. locomotive) Scoatere de aburi sau de fum cu presiune și cu zgomot Si: pufăială (3), pufăit1 (3), pufăitură (3). 6 (Îvr) Râs pe înfundate Si: pufăială (4), pufăit1 (4), pufăitură (4).

PUFĂIRE, pufăiri, s. f. Acțiunea de a pufăi. – V. pufăi.

PUFĂIRE, pufăiri, s. f. Acțiunea de a pufăi; pufăială, pufăit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pufăire s. f., g.-d. art. pufăirii; pl. pufăiri

pufăire s. f., g.-d. art. pufăirii; pl. pufăiri corectat(ă)

pufăire s. f., g.-d. art. pufăirii; pl. pufăiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUFĂIRE s. v. gâfâială.

PUFĂIRE s. gîfîială, gîfîit, pufăială, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.)

Intrare: pufăire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufăire
  • pufăirea
plural
  • pufăiri
  • pufăirile
genitiv-dativ singular
  • pufăiri
  • pufăirii
plural
  • pufăiri
  • pufăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pufăire, pufăirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pufăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.