opțiuni
  • info

13 definiții pentru puiet (bot.)

din care

Explicative DEX

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

puiet sm [At: LB / V: (reg) ~e, puieț / P: pu-iet / Pl: ~eți / E: pui1 + -et] (Lsg; csc) 1 Mulțime de pui1 (1) Si: (înv) puime. 2 Mulțime de pui1 (18). 3 Pești mici, în prima lor perioadă de viață, adesea obținuți prin fecundare artificială și folosiți la repopularea apelor. 4 Plante lemnoase tinere, din momentul în care formează primele frunze și până când ating înălțimea de 1-2 m, apărute în păduri sau cultivate în pepiniere silvice sau pomicole spre a fi transplantate ulterior Si: pui1 (19), (reg) puiț (23). 5 (Pgn) Plantă tânără. 6 (Rar) Mulțime de pui1 (29) Si: (îvr) puietură.

PUIET 2, puieți, s. m. (De obicei la pl.) Plantă tînără (mai ales pom) care se scoate dintr-o pepinieră sau din alt loc unde s-a cultivat, pentru a fi transplantată în altă parte; p. ext. plantă tînără. Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. – Variantă: puiete (I. CR. III 250) s. m.

PUIET ~ți m. 1) Totalitate a peștilor mici aflați în prima fază de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tânăr care urmează a fi transplantat. /pui + suf. ~et

puiete2 sm vz puiet

puieț1 sm vz puiet

PUIETE s. m. v. puiet2.

Ortografice DOOM

puiet2 (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet1 (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet

Sinonime

PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

Intrare: puiet (bot.)
puiet1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiet
  • puietul
  • puietu‑
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiet
  • puietului
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiete
  • puietele
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiete
  • puietelui
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puiet, puiețisubstantiv masculin

  • 1. (cu sens) colectiv Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. DLRLC
etimologie:
  • Pui + -et. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.