PUNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau cu mai multe despărțituri, în care se țin banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară). ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarța Pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compusul) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.

pungă sf [At: (a. 1642) GCR I, 95/14 / Pl: pungi, (reg) punge / E: ngr πούγγι, lm punga, slv пѫгва] 1 Săculeț cu băieri, din diferite materiale, cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin monedele și alte obiecte mici. 2 Conținut al pungii (1). 3 (Îs) Neguțător de ~ngi Hoț de drumul mare. 4 (Pfm; îe) A(-și) strânge (sau a face, a i se face, a avea) gura (sau buzele) ~ A avea sau a produce o contractare a buzelor din cauza unui aliment astrigent, acru etc. 5 (Îae) A strânge buzele în semn de nemulțumire, de amărăciune etc. 6 (Îe) A sufla în ~ sau a-i sufla vântul în ~ ori a avea pe dracu-n ~ sau a-i fi ~ ofticoasă sau a da de fundul pungii A nu mai avea bani. 7 (Reg; îe) A i se întoarce (cuiva) ~ga pe dos A-și cheltui toți banii. 8 (Reg; îe) A-l mânca (pe cineva) în ~ A simți nevoia să facă cheltuieli de prisos. 9 (Reg; îe) A-l ustura (pe cineva) în (sau la) ~ A plăti un lucru cât nu face. 10 (Reg; îe) A sta cu mâna în ~ A cheltui mereu. 11 (Reg; îe) A-l scurma paralele în ~ A fi cheltuitor. 12 (Îs) ~ goală Om fără bani. 13 (Reg; îe) A-i face ~ga păienjeni la gură A fi foarte zgârcit. 14 (Reg; îe) A umbla cu doi bani în trei ~gi A se purta necinstit. 15 (Reg; îe) A fi ca un ban în două ~gi A fi sărac, dar fudul. 16 (Reg; îe) A trăi ca banul în ~ga săracului A trăi liniștit. 17 (Reg; îe) A bate pe cineva în ~ A produce cuiva o pagubă. 18 (Îe) A fi gros (sau, rar, cald) la (ori de) ~ A fi foarte bogat. 19 (Reg; îe) A avea cheag la ~ A avea bani. 20 (Reg; îe) A sta cu ~ga în drum A fi datornic. 21 (Îe) A-și dezlega (sau a-și desface) ~ga (ori băierile ~ngii) A da cuiva bani. 22 (Pex; îae) A fi darnic. 23 (Reg; îe) A-l avea (sau a-l băga) în (sau la) ~ (pe cineva) A dispune de cineva. 24 (Reg; îe) A-și căuta în ~ A fi foarte bolnav. 25 (Reg; îe) A-l băga (popa) în ~ (pe cineva) A muri. 26 (Fam; îs) ~ga statului Bugetul statului. 27 (Spc; îs) ~ de bani Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri, lei vechi etc., cu care se făceau unele plăți înainte de sec. XIX. 28 (Pex) Sumă de 500 de galbeni, taleri, lei vechi etc. 29 (Udp „de”) Săculeț confecționat din hârtie, din plastic etc., care are diferite utilizări. 30 Conținut al pungii (29), mai ales alimente. 31 (Pan) Nume dat unor organe ale oamenilor, ale animalelor sau ale plantelor, formații etc. ale acestor organe care seamănă cu o pungă (1). 32 (Atm; pop; îs) ~ga boașelor Scrot. 33 (Atm) Pungă (31) triunghiulară de pe piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 34 Cantitate mică într-un țesut în care se acumulează un lichid patologic. 35 (Pop; îs) ~ de apă Ascită. 36 (Bot; rar) Coleoriză. 37 Umflătură a pielii situată mai ales sub pleoapa inferioară. 38 Cavitate naturală în scoarța pământului, de forma unei pungi (1), care conține o anumită substanță. 39 (Îc) ~ga-babei Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri umede Si: (reg) albeață (9), cioroinic, iarbă-de-inimă-rea, iarbă-roșie, tătășiță¹ (Pulicaria dysenterica). 40 (Bot; pop; îac) Turtă (Carlina acaulis). 41 (Bot; reg; îac) Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 42 (Bot; reg; îc) ~ga-ciobanului Limba-mării (Iberis umbrellata). 43 (Bot; reg; îc) ~ga-popii Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 44 (Bot; reg; îac) Stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 45 (Bot; reg; îac) Punguliță (3). 46 (Reg) Sângerete.

PUNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau cu mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară). ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarța pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compusul) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.

PUNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț de piele, mai rar de pînză, cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin banii. I-a dăruit o pungă plină de aur. CARAGIALE, O. III 84. Ian caută bine-n pungă, că-i găsi poate vro carboanță ruginită. ALECSANDRI, T. I 213. Cine nu deschide ochii deschide punga (= cel neatent, cel neglijent, suferă pierderi). ◊ (În metafore și comparații) În zori, erau cenușii la față, cu obrazul mic, strîns pungă. DUMITRIU, P. F. 23. ◊ Expr. A strînge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a ține buzele strînse (în semn de nemulțumire, amărăciune, acreală). O fetișcană oacheșă... își strînge gura pungă. STANCU, D. 260. Își strînse buzele pungă, apoi întrebă repede, cu răutate. SADOVEANU, O. VIII 233. Cu vin dela Valea Lungă, Cînd beți, faceți gura pungă. TEODORESCU, P. P. 171. A-și dezlega punga = a da (cuiva) bani; a fi darnic. Le-a arătat în ce mare strîmtoare se afla și i-a rugat să-și dezlege pungile și să-l ajute. CARAGIALE, O. III 61. A avea nouă băieri la pungă v. baieră. A lega băierile pungii v. baieră. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. (Ba) că-i teacă, (ba) că-i pungă, se spune cînd cineva se codește să facă un lucru, sub pretexte șubrede. Nașul, nașa... se suciră, se-nvîrtiră. Ba că-i teacă, ba că-i pungă. La TDRG. Nici unul nu putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo. RETEGANUL, P. I 30. ♦ Conținutul pungii; p. ext. bani, avere. Fanarioții au îngrijit mai mult de pungile lor decît de frații lor cei nefericiți. GHICA, A. 124. Adeseori el pierdea împreună cu punga și viața sau cel puțin sănătatea. NEGRUZZI, S. I 16. La Stăncuța sprîncenată... Cine trece se oprește, Cît o vede nebunește, Bea vin,punga-și cheltuiește, Și zău că nu se căiește. ALECSANDRI, P. P. 347. ♦ (Învechit și arhaizant) Săculeț cuprinzînd 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile înainte de secolul al XIX-lea; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. Sultanul dărui lui Tăut cele zece pungi de bani ce-i adusese din partea lui Bogdan vv. BĂLCESCU, O. I 82. 2. Săculeț făcut din hîrtie, (mai rar) dintr-un alt material (adesea din piele), în care se țin diferite lucruri. Și-a scos o pungă mare de piele și și-a răsucit o țigară groasă. SADOVEANU, E. 121. Avea ușa dată de perete, larg, ferestrele deschise, pungi și bucăți de sticlă zvîrlite pe jos. SAHIA, N. 93. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. Puteau să cumpere de la negustorii ambulanți ce așteptau la poartă, cu coșurile pline de bunătăți... o pungă de fructe. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 168. Pe toată ziua stricam... cîte un corn de praf și cîte o pungă de alice. ODOBESCU, S. A. 320. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț. Ochii îi sticleau șiret din pungile de grăsime. DUMITRIU, N. 286. Un obraz buhăit, cu pungi tumefiate sub pleoape, cu vinișoare vinete străbătînd pielea. C. PETRESCU, Î. II 188. ◊ Pungă de apă = cantitate de lichid din sînge, acumulată într-o cavitate inflamată a corpului.

PUNGĂ ~gi f. 1) Săculeț (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărțituri, în care se țin banii. ◊ A fi gras la ~ a fi bogat. A-și umplea ~ga a se procopsi; a se căpătui. A-și dezlega (sau a-și desface) ~ga a fi darnic. A-și strânge ~ga a face mai puține cheltuieli. A face (sau a strânge) gura ~ a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conținutul unui astfel de săculeț. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeț (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeț la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi

pungă f. 1. săculeț în care se pun bani; 2. bani, avere: recurg la punga ta; 3. od. sumă de 500 lei sau galbeni: un plocon de zece pungi POP.; 4. nume de plante: punga babei, tătăișă; punga popii, traista ciobanului (și o mâncare din pântece de porc umplut cu sânge). [Slav. PÕGVA: sensul 3 e o traducere după turc. KESÈ (v. chesea)].

púngă f., pl. ĭ (mgr. și mlat. punga, ngr. pungí, ven. ponga, d. got. puggs, de unde și vsl. pongva, pongvy, strugure). Săculeț de ținut banĭ ș. a. (Poate fi și mic p. a fi purtat mereŭ în buzunar [V. portofel] și maĭ mare p. a fi ținut în ladă). Odinioară, sumă de 500 de leĭ saŭ și de galbenĭ (după turc. kise, chisea. V. Șăin. V și bursă). Fig. Avere, banĭ: tîlharu cerea punga orĭ vĭața, a face apel la punga cuĭva. A face gura pungă, a țĭ-o pungi, a țĭ-o strînge, vorbind de fructele (și alte lucrurĭ) astringente. Punga babeĭ, V. tătăișă. Punga popiĭ, V. traista cĭobanuluĭ.

pungă s. f., g.-d. art. pungii; pl. pungi

pungă s. f., g.-d. art. pungii; pl. pungi

pungă s. f., g.-d. art. pungii, pl. pungi

PUNGA-BOAȘELOR s. v. scrot.

PUNGA-POPII s. v. punguliță, traista-ciobanului.

punga-boașelor s. v. SCROT.

punga-popii s. v. PUNGULIȚĂ. TRAISTA-CIOBANULUI.

pungă (pungi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț < de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut).

pungă, pungi s. f. (intl.) buzunar.

a atinge la pungă expr. a determina pe cineva să facă o cheltuială importantă

a da de fundul pungii expr. a nu mai avea bani

a fi gros la pungă expr. a fi foarte bogat.

a scutura buzunarele / punga (cuiva) expr. a lua (cuiva), prin mijloace necinstite, toți banii; a stoarce (pe cineva) de bani.

a vorbi în pungă expr. (adol.) a vorbi de unul singur; a vorbi fără a fi ascultat de cei din jur.

a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani.