13 definiții pentru pungaș
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNGAȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.
PUNGAȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pungaș [At: PANN ap. GCR II, 323 / Pl: ~i / E: pungă + -aș] 1 sm Hoț de buzunare. 2-3 sm, a (Pgn) (Persoană) care fură Si: hoț (1, 9). 4 sm (Pex) Escroc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNGAȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare, borfaș, escroc. Vrei să te apuc de beregată, să-ți întorc mîinile la spate ca unui pungaș, vrei să-ți fac rușinea asta? DEMETRIUS, C. 66. Ești un pungaș prost! grăi d-l Panaiot. SLAVICI, O. I 360. ♦ (Cu sens atenuat) Șmecher. Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe. DELAVRANCEA, O. II 340.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUNGAȘ ~i m. 1) Hoț de bani. 2) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții, profitând de încrederea lor; impostor; potlogar; șarlatan; escroc. /pungă + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pungaș m. cel ce fură bani. [Tras din pungă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pungáș m. (d. pungă). Acela care fură banĭ din buzunar. Escroc, coțcar. Epitet glumeț băeților șirețĭ (Munt.). – Fem. pungășoaĭcă, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pungaș (fam.) s. m., pl. pungași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pungaș (fam.) s. m., pl. pungași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pungaș s. m., pl. pungași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNGAȘ s. 1. v. hoț. 2. v. borfaș. 3. v. escroc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUNGAȘ s. 1. hoț, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. borfaș, (rar) bojogar, (fam.) găinar. (Un ~ mărunt.) 3. escroc, hoț, impostor, înșelător, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pungaș, pungași, (pungaci), s.m. – Hoț, tâlhar. – Din pungă + suf. -aș (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
pungaș, pungași s. m. 1. hoț de buzunare 2. om șmecher / viclean; escroc
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pungaș, pungașisubstantiv masculin
- 1. Hoț de buzunare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: borfaș
- Vrei să te apuc de beregată, să-ți întorc mîinile la spate ca unui pungaș, vrei să-ți fac rușinea asta? DEMETRIUS, C. 66. DLRLC
- Ești un pungaș prost! grăi d-l Panaiot. SLAVICI, O. I 360. DLRLC
-
etimologie:
- Pungă + -aș. DEX '98 DEX '09