9 definiții pentru punguță
Explicative DEX
PUNGUȚĂ, punguțe, s. f. Punguliță. – Pungă + suf. -uță.
PUNGUȚĂ, punguțe, s. f. Punguliță. – Pungă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de ana_zecheru
 - acțiuni
 
punguță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: pungă + -uță] 1-2 (Șhp) Punguliță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PUNGUȚĂ, punguțe, s. f. Diminutiv al lui pungă; punguliță. Cobora cu ceva bani în punguța atîrnată de gît pe subt cămașă. CAMIL PETRESCU, O. I 21. Doamna trage din manșon punguța, din care scoate o hîrtiuță, chitanța proprietarului. CARAGIALE, O. II 223. Și cum mergea el pe un drum, numai iaca găsește o punguță cu doi bani. CREANGĂ, O. A. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
pungúță f., pl. e (d. pungă). Pungă mică.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
punguță s. f., g.-d. art. punguței; pl. punguțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
punguță s. f., g.-d. art. punguței; pl. punguțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
punguță s. f., g.-d. art. punguței; pl. punguțe
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
PUNGUȚĂ s. punguliță, pungușoară, (reg.) punghiță. (O ~ cu bomboane.)
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
PUNGUȚĂ s. punguliță, pungușoară, (reg.) punghiță. (O ~ cu bomboane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F1)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  punguță, punguțesubstantiv feminin  
 -  1. Diminutiv al lui pungă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: punghiță punguliță pungușoară
-  Cobora cu ceva bani în punguța atîrnată de gît pe subt cămașă. CAMIL PETRESCU, O. I 21. DLRLC
 -  Doamnei trage din manșon punguța, din care scoate o hîrtiuță, chitanța proprietarului. CARAGIALE, O. II 223. DLRLC
 -  Și cum mergea el pe un drum, numai iaca găsește o punguță cu doi bani. CREANGĂ, O. A. 159. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Pungă + -uță DEX '09 DEX '98
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.