7 definiții pentru puntișoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNTIȘOARĂ, puntișoare, s. f. Diminutiv al lui punte; punticică, puntiță. – Punte + suf. -ișoară.
PUNTIȘOARĂ, puntișoare, s. f. Diminutiv al lui punte; punticică, puntiță. – Punte + suf. -ișoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
puntișoară sf [At: CIHAC, I, 223 / Pl: ~re / E: punte + -ișoară] 1-2 (Șhp) Punte (1) (mică) Si: (rar) punticea (1-2), punticică (1-2), (pop) puntiță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
puntișoară (rar) s. f., g.-d. art. puntișoarei; pl. puntișoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
puntișoară (rar) s. f., g.-d. art. puntișoarei; pl. puntișoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
puntișoară s. f., g.-d. art. puntișoarei; pl. puntișoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNTIȘOARĂ s. (pop.) punticea, punticică, puntiță. (~ peste un râu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUNTIȘOARĂ s. (pop.) punticea, punticică, puntiță. (~ peste un rîu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
puntișoară, puntișoaresubstantiv feminin
etimologie:
- Punte + -ișoară DEX '09 DEX '98