PURADEL, puradei, s. m. (Fam.) Copil de rom²; p. gener. copil. – Din magh. purdé.

puradel sm [At: KLEIN, D. 409 / V: (reg) ~dău (A și: puradău), ~eu, purde (A și: purde), purdea, purdel, purdeu / Pl: ~ei / E: rrm purde, mg purdé] 1 (Pfm) Copil de țigan Si: (pop) danci, parpandel. 2 (Pgn; fam) Copil.

PURADEL, puradei, s. m. (Fam.) Copil de țigan; p. gener. copil. – Din magh. purdé.

PURADEL, puradei, s. m. (Depreciativ) Copil de țigan; p. ext. (familiar) orice copil. Țiganul nu era singur, căci avea ș-o muiere cu care căpătase vreo șase puradei. RETEGANUL, P. I 60. – Variantă: puradeu (PAS, Z. I 116) s. m.

PURADEL ~i m. fam. 1) Copil de țigan. 2) Copil mic; prichindel; prâslea. /<ung. purdé

puradău sm vz puradel

puradeu sm vz puradel

purde sm vz puradel

purdea sf vz puradel

purdel sm vz puradel

purdeu sm vz puradel

PURADEU s. m. v. puradel.

puradeu m. copil de țigan. [Ung. PURDÈ (termen luat din graiul țiganilor)].

puradăŭ, puradél (pl. eĭ), puradéŭ și purdéŭ m. (ung. [d. țig.] purdé, purdeŭ). Trans. Iron. Dancĭ.

purdéŭ, V. puradăŭ și -del.

puradel (fam., uneori peior.) s. m., pl. puradei, art. puradeii

puradel (arg.) s. m., pl. puradei, art. puradeii

puradel s. m., pl. puradei, art. puradeii

PURADEL s. v. copil, danci.

puradel s. v. COPIL. DANCI.

puradel (puradei), s. m. – Copil de țigan. – Var. puradeu, purdeu. Țig., dar etimonul exact nu este sigur. S-a propus țig. purde „nu” (Bogrea, Dacor., IV, 813; Juilland 172), care pare îndoielnic. Coincidența cu mag. purdé (Cihac, II, 522) se explică prin sursa țig. comună. După Gáldi, Dict., 153, din mag. purgye.

puradel, puradei s. m. copil de țigan