purgație sf [At: VULCAN, T. 547 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat purgatio, -onis, fr purgation] 1 (Înv) Purgativ (3). 2 Eliminare (în mod regulat) a materiilor fecale Si: purgare (1). 3 Curățire a intestinelor cu un purgativ (3) Si: purgare (2). 4 (Rel) Curățire de păcate prin ispășire.

PURGAȚIE, purgații, s. f. Purgare.

PURGAȚIE s.f. Curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [Gen. -iei, var. purgațiune s.f. / cf. fr. purgation, lat. purgatio].

PURGAȚIE s. f. purgare (I). (< fr. purgation, lat. purgatio)

PURGAȚIE ~i f. Metodă de curățare a tractului intestinal cu ajutorul unui purgativ. /<fr. purgation, lat. purgatio, ~onis

purgațiune sf vz purgație

PURGAȚIUNE s.f. v. purgație.

*purgațiúne f. (lat. purgátio, -ónis). Med. Acțiunea de a purga, curățarea stomahuluĭ. – Și -áție. V. depurațiune.

purgație (desp. -ți-e) s. f., art. purgația (desp. -ți-a), g.-d. art. purgației; pl. purgații, art. purgațiile (desp. -ți-i-)

purgație (-ți-e) s. f., art. purgația (-ți-a), g.-d. art. purgației; pl. purgații, art. purgațiile (-ți-i-)

purgație s. f. (sil. -ți-e), art. purgația (sil. -ți-a), g.-d. art. purgației; pl. purgații, art. purgațiile (sil. -ți-i-)

PURGAȚIE s. v. laxativ, purgativ.

PURGAȚIE s. v. defecare.

PURGAȚIE s. (FIZIOL.) ieșire, scaun, (înv.) purgare.

purgație s. v. LAXATIV. PURGATIV.