8 definiții pentru pândit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNDIT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

PÂNDIT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

pândit sn [At: MURNU, O. 65 / Pl: ~uri / E: pândi] (Rar) 1-2 Pândă (1-2). 3-7 Pândire (3-7). 8 (Îdt) Pază. 9 Străjuire. 10 Veghere.

PÎNDIT s. n. Faptul de a pîndi; pîndă. Groaznic ne-ar fi fost atunci pînditul. MURNU, O. 65.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pândit s. n.

pândit s. n.

pândit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNDIT s. v. pândă.

pîndit s. v. PÎNDĂ.

Intrare: pândit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândit
  • pânditul
  • pânditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pândit
  • pânditului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pânditsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a pândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pândă
    • format_quote Groaznic ne-ar fi fost atunci pînditul. MURNU, O. 65. DLRLC
etimologie:
  • vezi pândi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.