pângărire sf [At: NEGRUZZI, S. II, 32 / Pl: ~ri / E: pângări] 1 Comportament disprețuitor, violent, lipsit de respect față de ceva considerat sfânt Si: nesfințire, pângărie (1), profanare. 2 (Pgn) Lipsă de respect față de cinstea, curățenia morală a unei ființe venerabile Si: batjocorire, pângărie (2), profanare, spurcare. 3 Acțiune nedemnă care știrbește cuiva stima, respectul Si: batjocorire, pângărie (3), profanare, spurcare. 4 Înșelare în căsnicie Si: pângărie (4). 5 Întreținere a unor relații sexuale nepermise Si: pângărie (5). 6 (Spc) Violare. 7 (Trs) Consumare a unor alimente de dulce în zilele de post Si: pângărie (7). 8 (Pop) Consumare a cărnii unor animale interzise de diferite religii sau datini Si: pângărie (8).

pângărire f. sacrilej: văzui făr’delege, văzui pângărire NEGR.

PÎNGĂRIRE, pîngăriri, s. f. Faptul de a pîngări; profanare, necinstire. Văzui fărădelege, văzui pîngărire. NEGRUZZI, S. II 32.

pîngăríre f. Profanare, sacrilegiŭ.

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

PÂNGĂRIRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. și pop.) prihănire, (înv.) prihănie, (fig.) întinare, mânjire, murdărire, pătare, (înv. fig.) pricăjire, scârnăvie. (~ memoriei cuiva.)

PÂNGĂRIRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, siluire, terfelire, viol, violare.

PÎNGĂRIRE s. 1. batjocorire, necinstire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 2. profanare, spurcare, (rar) prihană,(înv. și pop.) prihănire, (înv.) prihănie, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, (înv. fig.) pricăjire, scîrnăvie. (~ memoriei cuiva.)

pîngărire s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. SILUIRE. TERFELIRE. VIOL. VIOLARE.