opțiuni
  • info

13 definiții pentru pângărit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNGĂRIT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

PÂNGĂRIT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângărit, ~ă [At: BIBLIA (1688) pref 7/12 / V: (înv) păn~, (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: pângări] 1-2 smf, a (Om) păcătos. 3-4 smf, a (Persoană) care a fost tratată fără respectul cuvenit Si: profanat. 5-6 sf, a (Femeie) a cărei cinste și curățenie morală nu au fost respectate Si: batjocorit, profanat, spurcat. 7 a Care nu mai este demn de stimă, respect Si: batjocorit, profanat, spurcat. 8 af (Spc; d. femei) Violată. 9-10 a (Om) murdar. 11 smf (Reg) Nenorocos.

păngărit, ~ă a vz pângărit

pângănit, ~ă a vz pângărit

PÎNGĂRIT, -Ă, pîngăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. Nemernic, ticălos, spurcat. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. ◊ (Substantivat) Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598.

pîngărít, -ă adj. Profanat. Subst. Olt. (pîngănit). Păgîn, spurcat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNGĂRIT adj. v. profanat.

PÂNGĂRIT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit.

PÂNGĂRIT adj., s. v. păcătos.

Pângărit ≠ nepângărit

PÎNGĂRIT adj. profanat, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)

pîngărit adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. TERFELIT.

pîngărit adj., s. v. PĂCĂTOS.

Intrare: pângărit
pângărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pângărit
  • pângăritul
  • pângăritu‑
  • pângărită
  • pângărita
plural
  • pângăriți
  • pângăriții
  • pângărite
  • pângăritele
genitiv-dativ singular
  • pângărit
  • pângăritului
  • pângărite
  • pângăritei
plural
  • pângăriți
  • pângăriților
  • pângărite
  • pângăritelor
vocativ singular — —
plural — —
păngărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pângănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pângărit, pângărităadjectiv

  • 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: profanat antonime: nepângărit
  • 2. învechit regional Nemernic, păcătos, spurcat, ticălos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nemernic păcătos spurcat ticălos
    • format_quote Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. DLRLC
    • format_quote O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598. DLRLC
etimologie:
  • vezi pângări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.