PÂRLEAZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

pârleaz sn [At: PSALT. 299 / V: (înv) ~ă sf, (reg) ~laz^[1], părlaz, păr~, părlează sf, pirilaz, pirlaș, pirlaz, pir~, pirloag, prelaz, prilagiu, prilaz, prizlaz / Pl: ~uri / E: bg прелаз, srb prelaz] 1 Trecătoare îngustă peste un gard la țară, făcută din una sau mai multe scânduri care străbat orizontal gardul, ca niște trepte, și se sprijină, la cele două extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ, astfel încât să poată trece numai oamenii. 2 (Reg) Trecătoare îngustă peste un șanț, de obicei acoperită cu puțin pământ, pentru a permite trecerea unui om pe partea cealaltă. 3 (Îvr) Loc pe unde intră oile în strungă, care apoi se închide cu răzlogi. 4 (Reg) Întăritură făcută în malul unui râu, pentru a nu permite pătrunderea apei și erodarea malului. corectat(ă)

PÂRLEAZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., scr. prelaz.

PÂRLEAZ ~uri n. reg. Trecătoare îngustă peste gard. /<bulg., sb. prelaz

pârleaz (prilaz) n. trecătoare din scânduri peste un gard de nuiele: loc de pârleaz ISP. săria iute peste prilaz CR. [Bulg. PRELĬEZ].

părlaz sn vz pârleaz

pârlaz sn vz pârleaz

pârlează sf vz pârleaz

pirilaz sn vz pârleaz

pirlaș sn vz pârleaz

pirlaz sn vz pârleaz

pirleaz sn vz pârleaz

pirloag sn vz pârleaz

prelaz sn vz pârleaz

prilagiu sn vz pârleaz

prilaz sn vz pârleaz

prizlaz sn vz pârleaz

PÎRLEAZ, pîrleazuri, s. n. Trecătoare peste gardurile țărănești, făcută din trepte sau din una ori mai multe scînduri sau bîrne așezate orizontal pe niște stîlpi. În noaptea limpede, se aprind sus stelele nopții și jos, în sat, se aprind steluțele caselor de stuh; și se mai aprind stele negre și inimi tinere la pîrleazuri. SADOVEANU, O. I 51. Iacă-mă-s aci, mamă. Tocmai săream pîrleazu prin fundul grădinii, cînd m-ai strigat. BUJOR, S. 65. Să nu vii pe la pîrleaz, C-are tata-un cine breaz, Și te mușcă de obraz. HODOȘ, P. P. 43. – Variantă: (Mold.) pîrlaz (SEVASTOS, C. 10, CREANGĂ, A. 14) s. n.

prilaz n. Mold. V. pârleaz.

pîrláz și pîrleáz (Munt. Mold.) și prĭláz (Olt. Trans.) n., pl. urĭ (ea dift. Bg. prelĭez, trecere peste gard, sîrb. prelaz, nsl. prilaz, d. vsl. prĭe-laziti, a păși dincolo, laziti, a se tîrî, lĭesti, a păși. V. iaz, islaz). Trepte făcute la un gard de nuĭele la țară ca să poată trece dincolo oameniĭ, dar nu și vitele. – În Buc. perelaz (rus. pereláz).

pîrleáz, V. pîrlaz.

priláz și prileáz, V. pîrlaz.

pârleaz s. n., pl. pârleazuri

pârleaz s. n., pl. pârleazuri

pârleaz s. n., pl. pârleazuri

pârleaz, -zuri.

pîrleaz

PÂRLEAZ s. (reg.) săritoare, (prin Munt. și Transilv.) punte, (prin Munt.) scărilă. (A trecut în curtea vecinului sărind ~ul.)

PÎRLEAZ s. (reg.) săritoare, (prin Munt. și Transilv.) punte, (prin Munt.) scărilă. (A trecut în curtea vecinului sărind ~.)

pîrleaz (pîrleazuri), s. n. – Scară sau treaptă de trecere peste un gard. Sl., cf. bg. prelĕz, sb., cr. prelaz, slov. prilaz (Cihac, II, 291; Conev 74), din sl. prĕlaziti „a traversa, a străbate”.

prilaz, prilazuri, s.n. (reg.) pârleaz.

prilaz, prilazuri, s.n. – Trecătoare la un gard de nuiele: „Căci oi trece prilazu, / Mi-oi uita giurământu” (Bilțiu, 2006: 164); pârleaz. – Din bg., srb. prelǐez (Șăineanu, Scriban; Cihac, Conev, cf. DER; DEX) < vsl. prelaziti „a traversa, a păși dincolo” (Scriban, DER).

a sări pârleazul expr. (pop. – d. fete) a-și pierde virginitatea.