opțiuni
  • info

11 definiții pentru păcălitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂLITURĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură.

PĂCĂLITURĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură.

păcălitură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: păcăli + -tură] 1-3 Păcălire (1-3). 4 Păcăleală (4). 5-6 Întorsătură sau joc de cuvinte (spuse pentru a păcăli).

PĂCĂLITURĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. Îi face cîte o urare sau îi alcătuiește cîte o păcălitură. HOGAȘ, DR. II 192. Încetul cu încetul se învață omul cu păcăliturile, și după ce-ți vin anii, știi ce ai să crezi și ce să nu crezi. SLAVICI, O. I 99. Breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. – Variantă: pîcîlitură s. f.

păcălitură f. efect și mod de păcălire.

păcălitúră (vest) și pîcîlitúră (est) f., pl. ĭ. Păcăleală, modu saŭ rezultatu acțiuniĭ de a păcăli: știŭ că ĭ-aĭ tras o păcălitură bună! – Maĭ des păcăleală.

PÎCÎLITURĂ s. f. v. păcălitută.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcălitură (rar) s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri

păcălitură (rar) s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri

păcălitură s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCĂLITURĂ s. v. farsă.

PĂCĂLITURĂ s. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, poznă, ștrengărie, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~i!)

Intrare: păcălitură
păcălitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălitură
  • păcălitura
plural
  • păcălituri
  • păcăliturile
genitiv-dativ singular
  • păcălituri
  • păcăliturii
plural
  • păcălituri
  • păcăliturilor
vocativ singular —
plural —
pâcâlitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlitură
  • pâcâlitura
plural
  • pâcâlituri
  • pâcâliturile
genitiv-dativ singular
  • pâcâlituri
  • pâcâliturii
plural
  • pâcâlituri
  • pâcâliturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcălitură, păcăliturisubstantiv feminin

  • 1. Farsă, păcăleală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: farsă păcăleală
    • format_quote Îi face cîte o urare sau îi alcătuiește cîte o păcălitură. HOGAȘ, DR. II 192. DLRLC
    • format_quote Încetul cu încetul se învață omul cu păcăliturile, și după ce-ți vin anii, știi ce ai să crezi și ce să nu crezi. SLAVICI, O. I 99. DLRLC
    • format_quote Breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. DLRLC
etimologie:
  • Păcăli + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.