opțiuni
  • info

15 definiții pentru pălăvrăgi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂVRĂGI, pălăvrăgesc, vb. IV. Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: palavragi vb. IV] – Din palavragiu (derivat regresiv).

PĂLĂVRĂGI, pălăvrăgesc, vb. IV. Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: palavragi vb. IV] – Din palavragiu (derivat regresiv).

pălăvrăgi v [At: REBREANU, R. I, 238 / V: palav~ / Pzi: ~ăgesc / E: drr palavragiu] 1 A discuta despre lucruri lipsite de importanță Si: a flecări, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pichirisi1. 2 A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni.

PĂLĂVRĂGI vb. IV v. palavragi.

PĂLĂVRĂGI vb. IV. v. palavragi.

A PĂLĂVRĂGI ~esc intranz. A spune palavre; a vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a bârfi. /Din palavragiu

PALAVRAGI vb. IV v. pălăvrăgi.

PALAVRAGI vb. IV v. pălăvrăgi.

palavragi v vz pălăvrăgi

PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma pălăvrăgi) A spune palavre, a sta de vorbă despre lucruri lipsite de importanță; a flecări, a trăncăni. Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294. ◊ Fig. Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140. ◊ Tranz. Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27. – Variantă: pălăvrăgi vb. IV.

PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune palavre; a flecări. [Var.: pălăvrăgi vb. IV] – Din palavragiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălăvrăgi (a ~) (fam.) (desp. -lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, 3 sg. pălăvrăgește, imperf. 1 pălăvrăgeam; conj. prez. 1 sg. să pălăvrăgesc, 3 să pălăvrăgească

pălăvrăgi (a ~) (fam.) (-lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 să pălăvrăgească

pălăvrăgi vb. (sil. -vră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 sg. și pl. pălăvrăgească

palavragi (conj. palavragească)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂVRĂGI vb. v. flecări.

PĂLĂVRĂGI vb. a flecări, a îndruga, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (A ~ întreaga zi.)

Intrare: pălăvrăgi
  • silabație: pă-lă-vră-gi info
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălăvrăgi
  • pălăvrăgire
  • pălăvrăgit
  • pălăvrăgitu‑
  • pălăvrăgind
  • pălăvrăgindu‑
 singular plural
  • pălăvrăgește
  • pălăvrăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălăvrăgesc
 (să)
  • pălăvrăgesc
  • pălăvrăgeam
  • pălăvrăgii
  • pălăvrăgisem
a II-a (tu)
  • pălăvrăgești
 (să)
  • pălăvrăgești
  • pălăvrăgeai
  • pălăvrăgiși
  • pălăvrăgiseși
a III-a (el, ea)
  • pălăvrăgește
 (să)
  • pălăvrăgească
  • pălăvrăgea
  • pălăvrăgi
  • pălăvrăgise
plural I (noi)
  • pălăvrăgim
 (să)
  • pălăvrăgim
  • pălăvrăgeam
  • pălăvrăgirăm
  • pălăvrăgiserăm
  • pălăvrăgisem
a II-a (voi)
  • pălăvrăgiți
 (să)
  • pălăvrăgiți
  • pălăvrăgeați
  • pălăvrăgirăți
  • pălăvrăgiserăți
  • pălăvrăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • pălăvrăgesc
 (să)
  • pălăvrăgească
  • pălăvrăgeau
  • pălăvrăgiră
  • pălăvrăgiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • palavragi
  • palavragire
  • palavragit
  • palavragitu‑
  • palavragind
  • palavragindu‑
 singular plural
  • palavragește
  • palavragiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • palavragesc
 (să)
  • palavragesc
  • palavrageam
  • palavragii
  • palavragisem
a II-a (tu)
  • palavragești
 (să)
  • palavragești
  • palavrageai
  • palavragiși
  • palavragiseși
a III-a (el, ea)
  • palavragește
 (să)
  • palavragească
  • palavragea
  • palavragi
  • palavragise
plural I (noi)
  • palavragim
 (să)
  • palavragim
  • palavrageam
  • palavragirăm
  • palavragiserăm
  • palavragisem
a II-a (voi)
  • palavragiți
 (să)
  • palavragiți
  • palavrageați
  • palavragirăți
  • palavragiserăți
  • palavragiseți
a III-a (ei, ele)
  • palavragesc
 (să)
  • palavragească
  • palavrageau
  • palavragiră
  • palavragiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălăvrăgi, pălăvrăgescverb

  • 1. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecări trăncăni
    • format_quote Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294. DLRLC
    • format_quote figurat Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.