12 definiții pentru pămânțel
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂMÂNȚEL, pămănțele, s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur.[1] – Pământ + suf. -el.
- Ortografia corectă este kieselgur. — gall
pămânțel sn [At: DRLU / V: (reg) pomințăl / Pl: ~e / E: pământ + -el] 1-2 (Șhp) Pământ (109) (puțin). 3 Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli Si: lutișor. 4 (Glg; reg) Diatomit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂMÂNȚEL s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PĂMÂNȚEL ~e n. (diminutiv de la pământ) 1) Porțiune mică de pământ. 2) rar Varietate de argilă de culoare galbenă sau roșie folosită în pictură; lutișor. /pământ + suf. ~el
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pomințăl sn vz pămânțel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂMÎNȚEL, pămînțele, s. n. 1. Kiselgur. Gospodinele mai folosesc... și felurite feluri de pămînturi și pămînțele de pe la prăvălii. PAMFILE, la CADE. 2. Lutișor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pămînțél n., pl. e. Vest. Lutișor, humă de văruit părețiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pămânțel s. n., pl. pămânțele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pămânțel s. n., pl. pămânțele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pămânțel s. n., pl. pămânțele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂMÂNȚEL s. 1. v. diatomit. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂMÎNȚEL s. 1. (MIN.) diatomit, kiselgur, tripoli, pămînt de diatomee. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pămânțel, pămânțelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui pământ. DEX '98 DEX '09
- 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lutișor
-
- Gospodinele mai folosesc... și felurite feluri de pămînturi și pămînțele de pe la prăvălii. PAMFILE, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Pământ + -el. DEX '98 DEX '09