pănură sf [At: ECONOMIA, 168/12 / V: ponoră, punără / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: ml paenula] 1 Țesătură groasă de casă, făcută din fire de lână, care se folosește mai ales la confecționarea hainelor țărănești Si: aba, postav, (reg) dimie. 2 (Pgn; reg) Țesătură. 3 (Pgn; reg) Stofă. 4 (Reg) Bor la pălărie. 5 (Fig; reg) Fel. 6 (Fig; Trs) Categorie. 7 (Îe) A fi (tot) de-o ~ (cu cineva) A fi la fel, a fi de aceeași categorie cu cineva. 8 (Îvr) Origine.

PĂNURĂ, pănuri, s. f. 1. Postav sau stofă groasă de lînă țesută în casă și bătută la piuă, din care se fac sumane, cioareci etc.; (Munt.) aba, (Olt.) dimie. Gîndul de a se face învățător acolo, în satul lui, îl cuprinse pe deplin. Se și vedea în surtuc de pănură, în mijlocul copiilor plini de veselie. CAMILAR, N. II 373. Am pus la căruțele noastre, după porunca domniei-sale hatmanului, straie de pănură, cojoace și căciuli. SADOVEANU, E. J. 426. La Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații, și se fac multe giguri de sumani, și lăi și de noaten, care se vînd, și pănură și cusute. CREANGĂ, O. A. 56. 2. Fig. (Regional) Fel, soi. Copilul învață la regiment... și alte lucruri de pănura asta. RETEGANUL, la CADE. ◊ Expr. (A fi) de pănura cuiva = (a fi) la fel cu cineva, de același fel, deopotrivă. Se hotărî dară și Toader să facă ca și alții de pănura lui. La TDRG.

PĂNURĂ ~i f. 1) Țesătură groasă de casă (din lână albă) din care se confecționau hainele țărănești; aba; dimie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. pănurii] /<lat. paenula

pănură f. Mold. postav brut: giguri de suman care se vând și pănură și cusute CR. [Lat. PANNULUS].

pănură f., pl. ĭ (lat. páenula, manta de călătorie, chepeneag, ca și suman, care înseamnă și „un fel de postav”. V. telon. Cp. cu pătură). Ban. Trans. Mold. Postav grosolan din care se fac sumane, pantalonĭ, lăvicere ș. a. V. aba.

ponoră sf vz pănură

punără sf vz pănură

pănură (pop.) s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri

pănură (pop.) s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri

pănură s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri

PĂNURĂ s. v. categorie, fel, gen, material, pânză, soi, stofă, teapă, țesătură.

PĂNURĂ s. v. aba.

PĂNURĂ s. aba, dimie, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

pănură s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. MATERIAL. PÎNZĂ. SOI. STOFĂ. TEAPĂ. ȚESĂTURĂ.

pănură (pănuri), s. f. – Aba, dimie. Lat. paenŭla „mantie”, din gr. φαινόλης (Scriban). Der. din lat. *pannŭla, dim. al lui pannus (Pușcariu 1255; Tiktin) sau din lat. pinnŭla „pană mică” (Candrea-Dens., 1317), pare mai puțin probabilă, cf. Graur, BL, V, 108 și REW 6514.

pănură, pănure, s.f. – Dimie, postav; pânză țesută (Papahagi, 1925; Giulești). – Lat. paenula „manta de lână cu glugă” (Scriban, DEX, MDA).