7 definiții pentru părințel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂRINȚEL, părinței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui părinte (5). – Părinte + suf. -el.
PĂRINȚEL, părinței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui părinte (5). – Părinte + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
părințel sm [At: PANN, P. V. I, 75/13 / Pl: ~ei / E: părinte + -el] 1-4 (Fam; șhp) Părinte (20-21) (tânăr).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂRINȚEL, părinței, s. m. (Familiar) Diminutiv al lui părinte (4). Eu, părințele, după cum ai cuvîntat, Am făcut bune și rele și crez că voi fi iertat. PANN, P. V. I 75. Turcu bea și se-mbăta Și din gură cuvînta: Părințele, părințele, D-auzi cuvintele mele, Că nu grăiesc vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
părințél m., pl. eĭ. Dim. d. părinte (preut, călugăr).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
părințel (fam.) s. m., pl. părinței, art. părințeii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
părințel (fam.) s. m., pl. părinței, art. părințeii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
părințel s. m., pl. părinței, art. părințeii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
părințel, părințeisubstantiv masculin
-
- Eu, părințele, după cum ai cuvîntat, Am făcut bune și rele și crez că voi fi iertat. PANN, P. V. I 75. DLRLC
- Turcu bea și se-mbăta Și din gură cuvînta: Părințele, părințele, D-auzi cuvintele mele, Că nu grăiesc vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. DLRLC
-
etimologie:
- Părinte + -el. DEX '98 DEX '09