părticică sf [At: (a. 1672) IORGA, S. D. VII, 34 / V: ~cea (css) / Pl: ~cele / E: parte + -icică] 1-16 (Șhp) Parte (1-2, 26-28, 36, 50-51) (mică). 17 (Reg) Anafură. 18 (Spc; înv) Moleculă. 19 (Spc; înv) Particulă.

părticeá (vest) și -cícă (est) f., pl. ele (d. parte orĭ d. lat. *particella, de unde și it. particella și fr. parcelle. V. particulă și parcelă). Parte mică din orĭ-ce: părticică de moșie, de avere, de postav, de pîne. Bucățică de prescură care, după ce s’a tăĭat agnețu, se taĭe și se dă credincĭosuluĭ care o cere. V. cest 1, meridă, țencușe.

părticică s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele

părticică s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele, art. părticelele

părticică s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele

părticică, -cele.

PĂRTICICĂ s. v. anafură, moleculă.

părticică s. v. ANAFURĂ. MOLECULĂ.