pătuț sn [At: LB / Pl: ~uri / E: pat¹ + -uț] 1-4 (Șhp) Pat¹ (1-2) (mic) Si: pătuc (1-4), (rar) pătișor (1-4), pătuleț (1-4), (pop) pătucean (1-4), (îrg) pătucel (1-4), (înv) păticean (1-4), (reg) păteac (1-4), pătic (1-4), pătui¹ (1-4), (îvr) pătțean (1-4), (îvp) păturel (1-4). 5-6 (Spc) Pat¹ (1-2) de copil Si: pătuc (5-6), (rar) pătișor (5-6), pătuleț (5-6), (pop) pătucean (5-6), (îrg) pătucel (5-6), (înv) păticean (5-6), (reg) păteac (5-6), pătic (5-6), pătui¹ (5-6), (îvr) pătțean (5-6), (îvp) păturel (5-6).

PĂTUȚ, pătuțuri, s. n. Diminutiv al lui pat²; pat mic (de copil). Fiecare [copil] are un pătuț mic. SAHIA, U.R.S.S. 135.

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.

pătuț s. n., pl. pătuțuri

pătuț s. n., pl. pătuțuri

pătuț s. n., pl. pătuțuri

PĂTUȚ s. pătuc, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătic, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)

PĂTUȚ s. pătuc, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătic, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)