7 definiții pentru pășitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pășitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: păși + -tură] 1 (Îrg) Pas2 (1). 2 (Mun) Împunsătură rară de ac, făcută ici și colo, sărind peste rând.
PĂȘITURĂ, pășituri, s. f. (Regional) Pas1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂȘITURĂ, pășituri, s. f. (Reg.) Pas1. – Din păși + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PĂȘITURĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) Pas. A: (Fig.). Luînd pre Cel-de-sus într-agiutor, vom fi întru a sa grijă; toate pășiturile neprietenești a le întrece. N. COSTIN. B: Cel mare, rîzîndu-și de piticii ce-i stau împotrivă, urmează cu mari pășituri socotealelor lui. FN. C: Pĕshiturĕ. AC, 360. Gressus. Pass. Passitura. Lipis, LEX. MARS., 212. Etimologie: păși + suf. -tură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂȘITURĂ s. v. pas.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pășitură s. v. PAS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pășitură, pășituri, s.f. (reg.) 1. (înv.) pas. 2. împunsătură rară de ac.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |