9 definiții pentru pășunare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂȘUNARE s. f. Acțiunea de a pășuna. – V. pășuna.
PĂȘUNARE s. f. Acțiunea de a pășuna. – V. pășuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pășunare sf [At: LB / Pl: ~nări / E: pășuna] 1 (Rar) Pășunat (1). 2 (Buc) Pășune (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pășunare s. f., g.-d. art. pășunării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pășunare s. f., g.-d. art. pășunării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pășunare s. f., g.-d. art. pășunării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂȘUNARE s. v. păscut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂȘUNARE s. v. imaș, izlaz, pășune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂȘUNARE s. păscut, pășunat, (înv. și reg.) paștere, pășune, (reg.) păscare, pășuneală, suhat, suhăție. (~ vitelor pe imaș.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pășunare s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pășunare, pășunărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a pășuna. DEX '09 DEX '98sinonime: păscut
etimologie:
- pășuna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.