opțiuni
  • info

14 definiții pentru pășunat (s.n.)

din care

Explicative DEX

PĂȘUNAT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.

PĂȘUNAT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.

pășunat sn [At: (a. 1800) IORGA, S. D. VI, 7 / V: ~nit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: pășuna] 1 Alimentare a erbivorelor Si: (rar) pășunare (1), (îrg) pășune (3), (reg) pășuneală. 2 (Rar) Pășune (1).

PĂȘUNAT s. n. Acțiunea de a pășuna. Dădusem și caii la pășunat la nițică iarbă. SADOVEANU, A. L. 149.

pășunat n. acțiunea de a paște.

pășunát n. Acțiunea de a pășuna.

pășunit sn vz pășunat corectat(ă)

Ortografice DOOM

pășunat s. n.

pășunat s. n.

pășunat s. n.

Sinonime

PĂȘUNAT s. v. păscut.

PĂȘUNAT s. v. imaș, izlaz, pășune.

PĂȘUNAT s. păscut, pășunare, (înv. și reg.) paștere, pășune, (reg.) păscare, pășuneală, suhat, suhăție. (~ vitelor pe imaș.)

pășunat s. v. IMAȘ. IZLAZ. PĂȘUNE.

PĂȘUNAT. Subst. Pășunat, pășunare, pășune (înv. și reg.), pășuneală (reg.), păscut, păscare (pop.). Loc de păscut, pășune, păștiune (reg.), păscătoare (pop.), imaș, izlaz, suhat, suhăție (reg.), toloacă (reg.), seci (înv. și pop.), pajiște; livadă. Plai. Fîneață, fînărie (pop.), fîneț (pop.); rît (reg.). Vb. A paște, a pășuna. V. oaie, păstor, vite.

Intrare: pășunat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pășunat
  • pășunatul
  • pășunatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pășunat
  • pășunatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
pășunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pășunatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pășuna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.