14 definiții pentru pățanie
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățenie s. f.] – Păți + suf. -anie.
PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățenie s. f.] – Păți + suf. -anie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pățanie sf [At: CARAGIALE, O. II, 276 / V: (reg) ~țen~ / Pl: ~ii și (pop) ~țănii / E: păți + -anie] 1-2 Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, experiență neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva Si: (pop) pătăranie (1-2), pățeală (1-2), (îrg) pataramă (1-2), pățire (1-2), pățit1 (1-2), pățitură (1-2), (reg) opravă (1-2), oroganie (1-2), pațilă (1-2), păț (1-2), pățău (1-2), pățitanie (1-2). 3 (Pex; lpl) Peripeții, aventuri prin care trece cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întîmplare neplăcută, neașteptată sau neobișnuită; pătăranie. Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. ◊ (La pl.) Peripeții, aventuri. Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. – Pl. și: pățănii (RETEGANUL, P. I 29). – Variantă: pățenie (ISPIRESCU, L. 226) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂȚANIE ~i f. 1) Întâmplare neobișnuită (din viața unei persoane); pătăranie. 2) mai ales la pl. Întâmplare riscantă (descrisă într-o operă literară); peripeție; aventură. [G.-D. pățaniei] /a păți + suf. ~anie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pățanie f. întâmplare, mai adesea neplăcută: își spuseră toate pățeniile ISP. [V. pățì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pățánie f., pl. ăniĭ (d. pățesc). Întîmplare neplăcută orĭ stranie: ĭa să-țĭ spun pățania!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂȚENIE s. f. v. pățanie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂȚENIE s. f. v. pățanie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PĂȚENIE s. f. v. pățanie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pățenie sf vz pățanie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pățanie (desp. -ni-e) s. f., art. pățania (desp. -ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pățanie (-ni-e) s. f., art. pățania (-ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pățanie s. f. (sil. -ni-e), art. pățania (sil. -ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (sil. -ni-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pățanie, -țănii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂȚANIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură,) 2. v. încurcătură. 3. v. peripeție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂȚANIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură.) 2. încurcătură, poznă, (pop. și fam.) tărășenie, (fam.) comedie, dandana, istorie. (Ce ~ a avut de trăit!) 3. întîmplare, peripeție, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pățanie, pățaniisubstantiv feminin
- 1. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pătăranie pățeală întâmplare
- Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. DLRLC
-
- Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. DLRLC
-
-
- comentariu Plural și: pățănii. DLRLC
etimologie:
- Păți + -anie. DEX '09 DEX '98