râvnitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 170^v/20 / V: (îrg) rămn~, (înv) răv~, răvnitoriu, răhnitoriu, rev~, ~iu, revnitoriu a, (reg) râhn~, râmn~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: râvni + tor] 1 a Care tinde spre cineva sau ceva Si: doritor (1), (înv) râvnaci (1). 2 a (Înv) Credincios (12). 3 a (Înv) Fidel (1). 4 a (Rar) Pofticios. 5-6 smf, a (Cel) care este plin de râvnă Si: sârguitor, zelos. 7 a (Înv) Invidios. 8 a Care pedepsește. 9 smf (În descântece) Persoană care face farmece, care deoache.

RÂVNITOR ~oare (~ori, ~oare) Care râvnește; care este plin de râvnă; zelos. /a râvni + suf. ~tor

râvnitor a. și m. care râvnește: râvnitor la domnie OD.

răhnitor, ~oare a vz râvnitor

rămnitor, ~oare a vz râvnitor

răvnitor, ~oare a vz râvnitor

răvnitoriu, ~oare a vz râvnitor

râhnitor, ~oare smf vz râvnitor

râmnitor, ~oare smf vz râvnitor

râvnitoriu, ~oare a vz râvnitor

revnitor, ~oare a vz râvnitor

revnitoriu, ~oare a vz râvnitor

RÎMNITOR, -OARE adj. v. rîvnitor.

RÎVNITOR, -OARE, rivnitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tinde spre cineva sau ceva, care este plin de rîvnă; însuflețit de o dorință, zelos. Îndeletnicirile frumoase... aveau mulți rîvnitori. GALACTION, O. I 212. Rîvnitori să-i păstreze chipul... iscodiră meșteșugul zugrăvirii. CONACHI, P. 301. – Variantă: rîmnitor, -oare (ȘEZ. VI 95) adj.

rîvnitór, -oáre adj. și s. Zelos, harnic. Invidios.

râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

RÂVNITOR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.)

RÂVNITOR adj. v. activ, credincios, cucernic, cuvios, evlavios, gelos, harnic, invidios, muncitor, neobosit, neostenit, pios, pizmaș, pizmuitor, preacredincios, ranchiunos, religios, silitor, sârguincios, sârguitor, smerit, vrednic, zelos.

RÎVNITOR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.)

rîvnitor adj. v. ACTIV. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. GELOS. HARNIC. INVIDIOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. PREACREDINCIOS. RANCHIUNOS. RELIGIOS. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. SMERIT. VREDNIC. ZELOS.