opțiuni
  • info

16 definiții pentru răbdător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂBDĂTOR, -OARE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.

RĂBDĂTOR, -OARE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.

răbdător, ~oare a [At: CORESI, EV. 265 / V: (înv) reb~, rebdătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: răbda + -tor] 1 Care suportă cu tărie greutăți, suferințe fizice sau morale Si: răbduriu (1), (îvr) răbduros (1). 2 Care așteaptă în liniște desfășurarea evenimentelor. 3 (Înv) Care rabdă (8) Si: indulgent, îngăduitor. 4 Rezistent. 5 (Reg) Păgubaș. 6 Perseverent.

RĂBDĂTOR, -OARE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie greutățile, suferințele; care îndură fără revoltă asupriri, nedreptăți; răbduriu. Mulțimea aceea răbdătoare și cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. BART, S. M. 25. Era o fată robace și răbdătoare. CREANGĂ, P. 283. Inimă, fii răbdătoare, Ca pămîntul sub picioare. ALECSANDRI, P. P. 225. ♦ Rezistent. Pămînturile din valea Cernavîrfu... sînt... răbdătoare la secetă. I. IONESCU, M. 56. 2. Stăruitor. De mii de ani în piatră [fluviul] lovește răbdător, Strop după strop, s-o spargă. VLAHUȚĂ, O. A. 60.

RĂBDĂTOR1 adv. Cu răbdare. /a răbda + suf. ~ător

RĂBDĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte ~ în fața suferinței. / a răbda + suf. ~ător

răbdător a. și m. care rabdă.

răbdătór, -oáre adj. Care rabdă, care poate răbda: cămila e foarte răbdătoare de foame și de sete. Care are răbdare, care nu se enervează: bătrîniĭ îs maĭ răbdătorĭ de cît tineriĭ. Tolerant, îngăduitor.

rebdator, ~oare sf vz răbdător

rebdătoriu, ~oare a vz răbdător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răbdător adj. m., pl. răbdători; f. sg. și pl. răbdătoare

răbdător adj. m., pl. răbdători; f. sg. și pl. răbdătoare

răbdător adj. m., pl. răbdători; f. sg. și pl. răbdătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂBDĂTOR adj. v. concesiv, indulgent, îngăduitor, tolerant.

RĂBDĂTOR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.) 2. (livr.) pacient, (înv. și pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~oare.)

RĂBDĂTOR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.) 2. (livr.) pacient, (înv. și pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.)

răbdător adj. v. CONCESIV. INDULGENT. ÎNGĂDUITOR. TOLERANT.

Intrare: răbdător
răbdător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbdător
  • răbdătorul
  • răbdătoru‑
  • răbdătoare
  • răbdătoarea
plural
  • răbdători
  • răbdătorii
  • răbdătoare
  • răbdătoarele
genitiv-dativ singular
  • răbdător
  • răbdătorului
  • răbdătoare
  • răbdătoarei
plural
  • răbdători
  • răbdătorilor
  • răbdătoare
  • răbdătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
rebdator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rebdătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răbdător, răbdătoareadjectiv

  • 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răbduriu
    • format_quote Mulțimea aceea răbdătoare și cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. BART, S. M. 25. DLRLC
    • format_quote Era o fată robace și răbdătoare. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
    • format_quote Inimă, fii răbdătoare, Ca pămîntul sub picioare. ALECSANDRI, P. P. 225. DLRLC
    • 1.1. Despre lucruri: durabil, rezistent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: durabil rezistent
      • format_quote Pămînturile din valea Cernavîrfu... sînt... răbdătoare la secetă. I. IONESCU, M. 56. DLRLC
  • 2. Perseverent, stăruitor, tenace. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: perseverent stăruitor tenace
    • format_quote De mii de ani în piatră [fluviul] lovește răbdător, Strop după strop, s-o spargă. VLAHUȚĂ, O. A. 60. DLRLC
etimologie:
  • Răbda + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.