11 definiții pentru răpăit (s.n.)
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- synonyms (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂPĂIT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.
RĂPĂIT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
răpăit2 sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 77 / V: (reg) ~ănit / E: răpăi] 1 Răpăială (1). 2 Succesiune de lovituri ritmice. 3 Zgomotul produs de lovituri ritmice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂPĂIT2 s. n. Faptul de a răpăi și zgomotul produs; (în special) zgomotul ploii căzînd pe acoperiș sau pe altă suprafață tare; răpăială. Ușa tinzii se deschise și un soldat intră o dată cu răpăitul larg al ploii. CAMILAR, N. I 217. Se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moară și un răpăit, un plesnet de apă care cade pe lespezi. VLAHUȚĂ, R. P. 58. ♦ Succesiune de lovituri ritmice; zgomotul produs de astfel de lovituri. Pe străzile orașului treceau În rînduri strînse tineri cot la cot, Mînați de-un răpăit de darabane. JEBELEANU, C. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpăit n. sgomot prelung.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpănit sn vz răpăit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răpăit1 (rar) adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răpăit2 s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răpăit2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răpăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Synonyms dictionaries
Synonyms and similar meaning words.
RĂPĂIT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. v. păcănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂPĂIT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răpăitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. DEX '09 DLRLCsinonime: răpăială
- Ușa tinzii se deschise și un soldat intră o dată cu răpăitul larg al ploii. CAMILAR, N. I 217. DLRLC
- Se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moară și un răpăit, un plesnet de apă care cade pe lespezi. VLAHUȚĂ, R. P. 58. DLRLC
- 1.1. Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. DEX '09 DLRLC
- Pe străzile orașului treceau În rînduri strînse tineri cot la cot, Mînați de-un răpăit de darabane. JEBELEANU, C. 28. DLRLC
-
-
etimologie:
- răpăi DEX '09 DEX '98