7 definiții pentru răpitură

Explicative DEX

RĂPITURĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură.

RĂPITURĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură.

răpitu sf [At: PRAV. 184 / Pl: ~ri / E: răpi2 + -tură] (Îvr) 1-2 Răpire (1-2). 3 (Fig; ccr) Obiect luat cu forța.

RĂPITURĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. Nu-l face și pre dînsul părtaș furtișagului și răpiturilor lui. ȚICHINDEAL, la CADE.

răpitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Răpire, jaf.

Ortografice DOOM

răpitu (rar) s. f., g.-d. art. răpiturii; pl. răpituri

răpitu (rar) s. f., g.-d. art. răpiturii; pl. răpituri

răpitu s. f., g.-d. art. răpiturii; pl. răpituri

Intrare: răpitură
răpitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpitu
  • răpitura
plural
  • răpituri
  • răpiturile
genitiv-dativ singular
  • răpituri
  • răpiturii
plural
  • răpituri
  • răpiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpitu, răpiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Răpire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răpire
    • format_quote Nu-l face și pre dînsul părtaș furtișagului și răpiturilor lui. ȚICHINDEAL, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Răpi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.