4 definiții pentru rătăceală

Explicative DEX

rătăcea sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: rătăci + -eală] (Înv) Eroare (1).

rătăceálă f., pl. elĭ. Rătăcire.

Sinonime

RĂTĂCEA s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție.

rătăcea s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. PĂCAT. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: rătăceală
rătăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătăcea
  • rătăceala
plural
  • rătăceli
  • rătăcelile
genitiv-dativ singular
  • rătăceli
  • rătăcelii
plural
  • rătăceli
  • rătăcelilor
vocativ singular
plural