RĂZBOI², războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din bg., sb. razboj.

război² sn [At: POLIZU / S și: răsb~, resb~ / Pl: ~oaie / E: bg развой, srb razboj] 1 Mașină de lucru cu ajutorul căreia se confecționează țesături din fibre textile. 2 Unealtă casnică pentru țesut Si: (reg) stative. 3 (Reg; șîs ~ de cusut) Gherghef (1). 4 (Pan) Carul² (25) joagărului. 5 Jugul joagărului. 6 Stâlpii acoperișului. 7 Parte a morii de vânt, care ține coșul Si: cal (22). 8 (Reg) Parte a pivei, nedefinită mai îndeaproape. 9 (Mun) Schelet de grinzi care susține și întărește acoperișul unei clădiri. 10 (Reg) Totalitatea bucăților de lemn prinse de căpriori cu scopul de a-i ține mai bine încheiați. 11 (Reg) Bucată de lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. 12 (Reg) Ghizdul fântânii. 13 (Reg) Cadru (la fereastră, la icoană etc.). 14 (Olt) Chenar de lemn pe care se agață tutunul uscat. 15 (Reg) Ochi de fereastră. 16 (Reg) Suport de lemn al tocilei. 17 (Reg; șîs ~ rotăresc) Dispozitiv folosit de rotari la înspițatul și la obădatul roții. 18 Scaun de spițe.

RĂZBOI², războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.

RĂZBOI², războaie, s. n. Unealtă casnică de țesut (pînză, stofă etc.); (regional) stative; (în industrie) mașină de țesut. Război țărănesc. Război mecanic. ▭ Și zilnic producția merge în creștere: Se-ntrec țesătorii cu degete meștere Și cîntă războaiele-n valuri. DEȘLIU, G. 47. Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. COȘBUC, P. I 93. [Apele pîrăului] alergînd cu pripă d-a curmezișul văii... ca suveica pe ițele războiului. ODOBESCU, S. I 164.

RĂZBOI² ~oaie n. 1) Instalație casnică alcătuită din două suluri, ițe și vătale, folosită la confecționarea țesăturilor. A țese ceva la ~. 2) Mașină de țesut, folosită în industrie. 3) pop. Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj

2) răzbóĭ n., pl. oaĭe (bg. razboĭ = stan, mașină de țesut; sîrb. razboj. V. războĭ 1). Mașină de țesut (în nord státivă). O parte a joagăruluĭ și a moriĭ de vînt. Puntea ferăstrăuluĭ.

BRAȚ (pl. -țe) sn. 🫀 1 Membrul superior la om, care începe de la umăr și sfîrșește cu mîna: a lua, a ținea, a strînge în ~e; a cuprinde cu ~ele; (a primi) cu ~ele deschise, cu multă dragoste; (a sta, a ședea) cu ~ele încrucișate, fără a lucra, neactiv; a fi ~ul drept al cuiva, a fi sprijinul de căpetenie, omul de care nu se poate lipsi cineva, fiindu-i de mare ajutor ¶ 2 fig. Lucrător, muncitor (care muncește cu brațele): doar sute și mii de ~e trebue acolo, nu șagă! (CRG.) ¶ 3 Cantitatea (de lemne, de fîn, etc.) cît se poate duce dintr’odată cu brațele: un ~ de lemne, de nuiele, de paie ¶ 4 Pr. anal. Tot ce e așezat de o parte și de alta a unui obiect, ca și brațele trupului: ~ele unui fotoliu, unui candelabru, unei cumpene, unei ancore, etc. ¶ 5 ⛓ a) Fie-care din cei patru stîlpușori înfipți în tălpile războiului de țesut, în care se sprijinesc sulurile; b) fie-care din cele două lemne verticale, la războiul de țesut, unite în partea de sus cu arțarul, iar în partea de jos cu vătalele (👉 RĂZBOIU) ¶ 6 🏚 Fie-care din lemnele orizontale care leagă podul coșului morii; numite și „speteze”, „corzi”, „chingi”, „stinghii”, etc. ¶ 7 Fie-care din cele două lemne, de o parte și de alta a ferestrăului, de care sînt prinse sfoara, puntea și pînza, numite și „mîini”, „craci”, etc. (👉 FERESTRĂU) ¶ 8 🌐 ~ele unui rîu, unui fluviu, despărțiturile mai înguste care se desprind din cursul apei (🖼 584); ~ul de mare, porțiune îngustă de mare cuprinsă între două uscaturi ¶ 9 ⛵ Fie-care din parîmele subțiri cu ajutorul cărora se mișcă vergile în direcția voită [lat. brachium].

răsboiu n. 1. unealtă de lemn cu care se țese pânza; 2. carul joagărului, calul sau călușeii morii de vânt; 3. puntea ferestrăului. [Vorbă identică cu cea precedentă (serb. RAZBOI); stativele reproduc sgomotul unei bătălii (cf. fr. métier battant, stative)].

război¹ (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă războiesc, 3 sg. se războiește, imperf. 1 sg. mă războiam; conj. prez. 1 sg. să mă războiesc, 3 să se războiască; imper. 2 sg. afirm. războiește-te; ger. războindu-mă

război² s. n., pl. războaie

război¹ s. n., pl. războaie

război (subst.)

războiu (luptă; unealtă de țesut), -boaie.

RĂZBOI s. v. bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, înfruntare, jug, luptă, punte.

RĂZBOI s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A țese ceva la ~.) 2. cal, călușel. (~ la moara de vânt.)

RĂZBOI s. (TEHN.) 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A țese ceva la ~.) 2. cal, călușel. ( ~ la moara de vînt.)

război s. v. BĂTĂLIE. CAR. CHINGĂ. GHERGHEF. ÎNCĂIERARE. ÎNFRUNTARE. JUG. LUPTĂ. PUNTE.

război, războaie, s.n. – 1. Unealtă casnică de țesut. 2. Ramă pe care se întind pieile pentru a fi curățate pe dos (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). – Din bg., srb. razboj „mașină de țesut” (Scriban, DEX, MDA).

război, războaie, s.n. – 1. Unealtă casnică de țesut. 2. Ramă pe care se întind pieile pentru a fi curățate pe dos (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). – Din srb. razboj.

RĂZBÓI² (< bg., scr.) s. n. R. de țesut, mașină de lucru folosită la fabricarea țesăturilor din fibre textile. Elementele constitutive ale r. de ț. sunt: sulurile pentru înfășurarea urzelii și a țesăturii; dispozitivul de separare și de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, rame cu lamele etc.); ițele, acționate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came; dispozitive Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat); suveicile și dispozitivul de aruncare a lor; vatalele; mașinile și dispozitivele de acționare. R. de ț. reprezintă una dintre cele mai importante invenții ale omului. Primele r. de ț. manuale au apărut în milen. 6 î. Hr. În Antic. s-au folosit r. de ț. verticale, la care țesăturile se făceau prin împletirea manuală a firelor de urzeală cu firul de bătătură, înfășurat pe o vergea ascuțită. R. de ț. orizontale, cu ițe acționate prin pedale pentru formarea rostului, s-au răspândit în timpul Ev. med. Primele încercări de mecanizare a r. de ț. (ex. r. de ț. ale lui M. de Gennes, 1678; J. de Vaucanson, 1745 etc.) datează din perioada producției manufacturiere în apusul Europei, când au fost inventate unele mecanisme de aruncare a suveicii. Apariția în timpul revoluției industriale din Anglia a mașinii de filat (de tors) a dat un impuls pentru mecanizarea țesutului. În 1785 E. Cartwright a obținut patentul și a construit primul r. de ț. mecanizat, la care suveica, ițele și vatala erau acționate mecanic. Cea mai importantă invenție aparține lui J.M. Jacquard care în 1801 a realizat mecanismul de comandă automată individuală a ițelor, ceea ce a permis obținerea unor țesături cu desene complicate și variat colorate. Mai târziu s-au adus perfecționări care au permis mărirea vitezei de lucru, oprirea automată, crearea de r. de ț. specializate etc. Mai importantă a a fost realizarea, în 1889-1894, de către J.H. Northrop, a mecanismului de înlocuire automată a țevilor cu firul de bătătură din suveică. Aceasta, împreună cu mecanismul de oprire automată a r. de ț. în caz de defecțiune și cu mecanismul de întindere constantă a urzelii, a permis mărirea numărului de r. de ț. supravegheate de un singur lucrător până la c. 100. În prezent, în afară de r. de ț. clasice cu suveică, pe care se prelucrează peste 98% din totalul țesăturilor de pe piața mondială, se folosesc și r. de ț. la care firul de bătătură este introdus cu ajutorul altor agenți, ca: vâna de aer sau de apă, baghete (tije), mici proiectile etc., cum sunt, de ex. r. de ț. Neumann, Leontiev, Maxbo, Murata, Topor etc.