opțiuni
  • info

14 definiții pentru răzbunător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBUNĂTOR, -OARE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător.

RĂZBUNĂTOR, -OARE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător.

răzbunător, ~oare smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 29 / S și: răsb~, resb~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzbuna + ~(ă)tor] 1-2 (Persoană) care se răzbună (1). 3-4 (Persoană) care nu iartă răul ce i s-a făcut Si: ranchiunos (1-2). 5-6 (Persoană) care manifestă tendință de răzbunare (1-2).

RĂZBUNĂTOR, -OARE, răzbunători, -oare, adj. Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. Oameni răzbunători. ◊ (Substantivat) Oh, ciocoi, te-ajung în fugă Toți răzbunătorii tăi. COȘBUC, P. II 110. Sîngele-acelor ce-aicea se jertfiră Născu pe-ai libertății vestiți răzbunători. ALEXANDRESCU, P. 141.

RĂZBUNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare. Om ~. /a (se) răzbuna + suf. ~ător

răzbunătór, -oáre adj. Care nu uĭtă să se răzbune: elefantu e răzbunător. V. vindicativ.

răsbunător a. și m. care (se) răsbună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzbunător adj. m., pl. răzbunători; f. sg. și pl. răzbunătoare

răzbunător adj. m., pl. răzbunători; f. sg. și pl. răzbunătoare

răzbunător adj. m., pl. răzbunători; f. sg. și pl. răzbunătoare

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EX OSSIBUS ULTOR (lat.) din oase (se ridică) răzbunătorul – Vergiliu, „Eneida”, IV, 625: „Exoriare aliquis nostris ex ossibus ultor” („Din oasele noastre să răsară un răzbunător”).

Synonyms dictionaries

Synonyms and similar meaning words.

RĂZBUNĂTOR adj. dușmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) țânaș, zăcaș. (E un om ~.)

RĂZBUNĂTOR adj. dușmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) țînaș, zăcaș. (E un spirit ~.)

Antonyms dictionaries

Antonyms and opposite meaning words.

Răzbunător ≠ nerăzbunător

Răzbunător ≠ nerăzbunător, nevindecativ

Intrare: răzbunător
răzbunător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbunător
  • răzbunătorul
  • răzbunătoru‑
  • răzbunătoare
  • răzbunătoarea
plural
  • răzbunători
  • răzbunătorii
  • răzbunătoare
  • răzbunătoarele
genitiv-dativ singular
  • răzbunător
  • răzbunătorului
  • răzbunătoare
  • răzbunătoarei
plural
  • răzbunători
  • răzbunătorilor
  • răzbunătoare
  • răzbunătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbunător, răzbunătoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dușmănos ranchiunos vindicativ zăcaș țânaș antonime: nerăzbunător
    • format_quote Oameni răzbunători. DLRLC
    • format_quote Oh, ciocoi, te-ajung în fugă Toți răzbunătorii tăi. COȘBUC, P. II 110. DLRLC
    • format_quote Sîngele-acelor ce-aicea se jertfiră Născu pe-ai libertății vestiți răzbunători. ALEXANDRESCU, P. 141. DLRLC
etimologie:
  • Răzbuna + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.