rașpel sn [At: DRLU / V: (reg) hrașpă, hreaspă, raspă sf, rasp~, rasplu, ~pă, ~păl, ~păr, ~pău (Pl: rașpauă, rașpăie), ~per, ~pil, ~pilă, ~poi (Pl: ~poaie), ~pol, ~por, răspău, rășpău, rășpilă, rășpoi / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Raspiel, Raspel, mg rápoly, rápό] 1 Pilă de oțel cu una sau mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice sau metalice de duritate mică Si: (reg) rașpalău (1), (reg) răzălău (1). 2 (Reg; îf rașpău) Râzătoare pentru legume.

RAȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe care au dinți izolați, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice. Sfărîma cu rașpelul cuișoarele de lemn. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 238.

RAȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel].

RAȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel)

RAȘPEL ~e n. Pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. ráspó

hrapșă sf vz rașpă

hrașpă sf vz rașpă

hreaspă sf vz rașpă

raspă sf vz rașpel corectat(ă)

raspel sn vz rașpel

rasplu sn vz rașpel

rașpă sf vz rașpel

rașpăl sn vz rașpel

rașpăr sn vz rașpel

rașpău sn vz rașpel

rașper sn vz rașpel

rașpil sn vz rașpel

rașpilă sf vz rașpel

rașpoi sn vz rașpel

rașpol sn vz rașpel

rașpor sn vz rașpel

răspău sn vz rașpel

rășpău sn vz rașpel

rășpilă sf vz rașpel

rășpoi sn vz rașpel

rașpă f. pila groasă a rotarului. [Ung. RÁSPÓ (din nemț. Raspel)].

hráșpă, V. rașpă.

raspél, V. rașpă.

ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpăŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.

rașpel (pilă de oțel) s. n., pl. rașpele

rașpel s. n., pl. rașpele

rașpel s. n., pl. rașpele

rașpă (rașpe), s. f. – Pilă. – Var. hrașpă, Trans. rașpă(lă)u, rașpoi, rașpel, rașpil. Germ. Rspel, parțial prin intermediul sb., slov. rašpa (Cihac, II, 525; Borcea 204), cf. mag. ráspó, sp. raspa. Ultima var. are și sensul de „țuică tare”. – Der. răspălui, vb. (Trans., a pili).

rașpă, rașpe s. f. (er.) penis.

RAȘPEL s. (TEHN.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău.

RAȘPEL s. (TEHN.) (reg.) rașpalău, răzălău.

RAȘPĂ s. v. gumă, radieră.

RAȘPILĂ s. v. rașpel.

rașpă s. v. GUMĂ. RADIERĂ.