radiere¹ sf [At: DRĂGHICESCU, C. 93 / P: ~di-e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: radia¹] 1 Emitere de raze de lumină, de căldură, de unde sonore sau fascicule de particule în toate direcțiile. 2 (Fig) Reflectare a unei stări de fericire, de bucurie etc.(D. străzi) Ramificare (1).

RADIERE¹, radieri, s. f. Faptul de a radia¹; radiație. Căldura se propagă prin conductibilitate și prin radiere. – Pronunțat: -di-e-.

RADIERE s.f. Faptul, acțiunea de a radia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].

radiare sf vz radiere

radiare f. 1. acțiunea de a radia: radiarea unui nume dintr’o listă, radiarea unei ipoteci; 2. emisiune de raze luminoase: radiare solară; fig. bucurie foarte vie.

radiere (radiație, ștergere) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. radierii; pl. radieri

radiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. radierii; pl. radieri

radiere (radiație, ștergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radierii; pl. radieri

RADIERE s. 1. v. radiație. 2. v. degajare.

RADIERE s. 1. radiație. (Proces de ~ corpusculară.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, emanație, producere. (~ de căldură.)