9 definiții pentru radiocomandă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADIOCOMANDĂ, radiocomenzi, s. f. Telecomandă realizată prin intermediul undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommande.
radiocomandă sf [At: LTR2 / Pl: ~menzi / E: fr radiocommande] Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADIOCOMANDĂ, radiocomenzi, s. f. Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommande.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOCOMANDĂ s.f. Telecomandă efectuată cu ajutorul undelor electromagnetice. [Cf. fr. radiocommande].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOCOMANDĂ s. f. telecomandă cu unde electromagnetice. (< fr. radiocommande)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADIOCOMANDĂ ~enzi f. Comandă transmisă prin undele radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiocommande
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radiocomandă (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. radiocomenzii; pl. radiocomenzi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radiocomandă (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiocomenzii; pl. radiocomenzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radiocomandă s. f. (sil. -di-o-) comandă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ra-di-o-
substantiv feminin (F67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
radiocomandă, radiocomenzisubstantiv feminin
- 1. Telecomandă realizată prin intermediul undelor electromagnetice. DEX '09 DN
etimologie:
- radiocommande DEX '09 DEX '98 DN