11 definiții pentru ratare
din care- explicative (4)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RATARE, ratări, s. f. Acțiunea de a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. – V. rata.
RATARE, ratări, s. f. Acțiunea de a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. – V. rata.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ratare sf [At: L. L. I, 124 / Pl: ~tări / E: rata] 1 Eșuare într-o împrejurare Si: rateu. 2 Nereușită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RATARE, ratări, s. f. Acțiunea de a rata; nereușită.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RATARE s.f. Acțiunea de a rata și rezultatul ei; nereușită. [< rata].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ratare s. f., g.-d. art. ratării; pl. ratări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ratare s. f., g.-d. art. ratării; pl. ratări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ratare s. f., g.-d. art. ratării; pl. ratări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RATARE s. v. pierdere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ratare ≠ succes
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
RATAREA ATERIZĂRII procedură cu un grad ridicat de dificultate, executată de la înălțimea minimă admisă și în configurație totală de aterizare.
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a da o ratare / un țâr expr. (adol.) a apela scurt pe cineva de pe un telefon mobil, fără a-i lăsa timp persoanei respective să răspundă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ratare, ratărisubstantiv feminin
etimologie:
- rata DEX '09 DEX '98 DN