ratifica vt [At: CALENDARIU (1794), 30/29 / Pzi: ratific / E: fr ratifier, lat ratificare] 1 A confirma în formă autentică un act, un tratat, o lege etc. pentru a le face să aibă deplină valabilitate. 2 (D. un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.

RATIFICA, ratific, vb. I. Tranz. A confirma în formă autentică un act, un tratat, o convenție, o lege, pentru a le face să aibă deplină valabilitate. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... ratifică și denunță tratatele internaționale ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 23. Majoritățile... au votat ratificarea convențiunii. ODOBESCU, S. III 425. Divanul, sub îndemnul ambasadorului, primește și ratifică tratatul. ALECSANDRI, S. 100.

RATIFICA vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratific, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].

RATIFICA vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)

A RATIFICA ratific tranz. (tratate, convenții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier

ratificà v. a confirma ceeace s’a făcut sau promis.

*ratífic, a -á v. tr. (mlat. rati-fico, -ficáre, d. ratum, confirmat, și fácere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ceĭa ce s’a făcut orĭ s’a promis.

ratifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ratific, 2 sg. ratifici, 3 ratifică; conj. prez. 1 sg. să ratific, 3 să ratifice

ratifica (a ~) vb., ind. prez. 3 ratifică

ratifica vb., ind. prez. 1 sg. ratific, 3 sg. și pl. ratifică

ratifica (ind. prez. 3 sg. și pl. ratifică)

ratific.

RATIFICA vb. v. confirma.

RATIFICA vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinți, a întări, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.)