reacționa vi [At: LOVINESCU, C. VII, 26 / V: (înv) ~iuna / P: re-ac-ți-o~ / Pzi: ~nez / E: reacție] 1 A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. 2 A lua atitudine față de o situație sau o împrejurare Si: a riposta (2).

REACȚIONA, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. Animalul trebuie să reacționeze în așa fel față de lumea exterioară, încît comportarea lui de răspuns să-i asigure existența. ♦ A lua atitudine față de o situație sau împrejurare; a replica, a riposta. Simțea cum i se înfierbîntă capul, fără să poată reacționa. BART, E. 212.

REACȚIONA vb. I. intr. A răspunde la o acțiune sau la o excitare exterioară într-un anumit fel. ♦ A lua atitudine; a riposta. [Pron. re-ac-ți-o-. / < reacție + -ona, după fr. réagir, it. reagire].

REACȚIONA vb. intr. a răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ◊ a lua atitudine; a riposta. (< fr. réactionner)

A REACȚIONA ~ez intranz. 1) A manifesta o schimbare (ca răspuns la o acțiune sau la o excitare exterioară). 2) (despre persoane) A-și expune categoric punctul de vedere; a lua atitudine (față de o situație sau de o împrejurare); a replica; a riposta. ~ violent. /Din reacție

reacțiuna v vz reacționa

reacționa (a ~) (desp. re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. reacționez, 3 reacționează; conj. prez. 1 sg. să reacționez, 3 să reacționeze

reacționa (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționează

reacționa vb. (sil. re-ac-ți-o-), ind. prez. 1 sg. reacționez, 3 sg. și pl. reacționează